Petrecere nefastă (8)

[giurgiu maria]

După misterioasa convorbire telefonică a Mariei Carla, de la ferestrele vilei au putut vedea cum un echipaj al carabinierilor se oprise pe strada din spate și după o scurtă discuție aprinsă și un control asupra proprietarului  mașinii negre Alfa Romeo , parcată acolo de ceva timp. Omul în cauză era chiar Marco și a părăsit parcarea  la bordul mașinii carabinierilor, în cătușe  spumegând de furie și neânțelegând  deloc de unde i se trăgea beleaua. În privința drogurilor  fusese prea sigur de sine  și fusese prins nepregătit. Crezuse inițial că fusese denunțat pentru viol și se trădase în fața carabinierilor vorbind mai mult decât trebuia. Era foarte surprins de faptul că se făcuse  denunț  anonim împotriva sa, pentru  trafic și consum de droguri și nu-și imagina cine îl denunțase.

 Se pare că denunțul deși făcut doar la noroc, lovise la țintă. Marco avea asupra sa probe compromițătoare. Maria Carla s-a întors jubilând către celelalte două :
- Ai văzut că a funcționat Desire? Ancuța, nu-i așa că sunt un geniu?
-Daaa! Da! Da! Ești cu adevarat genială și o prietenă minunată! Izbucnește Desire cu lacrimi de bucurie în ochi, ușurată după atâtea ore de încordare și o îmbrățișă călduros.
Anca așteaptă să o slăbească o clipă Desire, ca s-o îmbrățișeze și ea.
Îi spuse cu emfază:
-Te admir cu adevărat Maria Carla! Ești grozavă! Slavă domnului! Pentru câtva timp aven drumul liber, datorită inițiativei tale.
Desire simțea că i se ridicase o piatră de pe suflet. În sinea ei  se temuse, că Anca ar fi putut să fie văzută de  careva din banda aceea de  infami, când ieșea din casa ei. Ea și ai săi lucrând fără documente și fiind extracomunitari erau vulnerabili și mai ușor de lovit.
- Acum, poți pleca Anca fără grijă. Ticăloșii aceia  nu vor afla niciodată, că voi ați ajutat la salvarea mea din cursa lor. Lasă-mi numărul tău, căci aș dori să rămânem în contact și să ne revedem negreșit. Am un plan în minte și pe voi două, vă voi ține la curent despre ce intenționez să fac. Am multă nevoie de prieteni de încredere și voi sunteți astfel de prietene pentru mine. Aș dori mult Anca, să vă recompensez în vreun fel, pentru bunătatea voastră, pe tine și pe tatăl tău. Ați riscat fără ezitare pentru mine, -o necunoscută, propria voastră siguranță. Nu e puțin lucru, gestul vostru și eu nu-l voi uita câte zile voi trăi. Sunteți oameni cu suflet minunat și demni de toată admirația și respectul.
- Nu! Te rog Desire, să nu mai spui asta niciodată! Nu avem nevoie de recompensă pentru un lucru pe care orice persoană cu suflet l-ar fi făcut. Eu chiar mă supăr, dacă mai pomenești de recompensă.
- Scuză-mă te rog, m-am exprimat greșit, nu doream să te ofensez! Recompensa ce o ofer, e o prietenie adevărată și toată încrederea mea, dragă, și dacă odată veți avea nevoie de un ajutor aici pe pământ italian, nu ezitați să vă adresați mie, căci mila și bunătatea voastră mi-au salvat viața.
- În cazul acesta se acceptă! Spune Anca zâmbind. Acum, eu chiar trebuie să plec căci mama începe să se îngrijoreze de lipsa mea. Ea nu e la curent cu cele întâmplate, altfel îi făcea viața imposibilă tatălui meu cu grijile pentru mine.
Fata își ia rămas bun de la cele două prietene și înainte să iasă, Maria Carla îi spune:
-Te sărut și eu și sper să ne revedem în împrejurări mai fericite. Știi ce? Uite cartea mea de vizită! Vino uneori, la mine la palestră, căci mult timp din zi eu îl petrec acolo. Îți fac un abonament gratis. Te vom ține la curent și prin telefon de cele ce se vor mai întâmpla și voi trece pe la localul unde lucrați, doar ca să te pot revedea, că altfel... am amintiri foarte neplăcute legate de acel loc. Dar tu cum intenționezi să ajungi acasă, căci e cam mult de mers până acolo? Îți propun să te conduc eu cu mașina dacă mai aștepți puțin.
- Nu-i necesar să te deranjezi! Îl chem pe prietenul meu, să vină cu mașina să mă ia. Azi e liber și am stabilit să ne vedem.
Fetele și-au luat rămas bun iar Anca a coborât în stradă, fericită pentru noile sale prietene și pentru că lucrurile păreau că devin ceva mai favorabile pentru Desire. S-a îndreptat către casă și pe drum a vrut să-l cheme pe Augustin însă s-a răzgândit. Fiind aproape stația de autobus, nu a avut mult de așteptat căci tocmai venea unul care mergea în centru și trecea în apropiere de casa lor. S-a urcat și în scurt timp a ajuns acasă, a intrat să-și facă un duș și să se schimbe, ca apoi să dea o raită pe la restaurant, unde părinții săi lucrau și duminica din greu și nu le strica o mână de ajutor.
Maria Carla și Desire s-au privit un moment în tăcere, apoi cea din urmă, a rupt tăcerea:
- Am avut mare noroc cu Anca și tatăl ei. Cine știe ce se alegea de mine fără intervenția lor.
- Foarte adevărat! Fata e extraordinară, curajoasă loială și cu suflet mare deși e foarte tânără. Pe tatăl ei nu-l cunosc dar cred că e un om bun și cinstit, din câte mi-am putut da seama.
- Așa este! Să știi Maria Carla că am decis ce voi face. Îndemnul tău de a mă îndepărta un timp din raza de acțiune a acestor răufăcători, mi-a întărit decizia la care eu mă gândisem deja în această dimineață.
- Ce ai hotărât Desire! Pot să știu? Pe mine vei putea conta, oricând vei avea nevoie. Nu uita, te rog acest lucru!
- Știu și-ți sunt recunoscătoare, însă a sosit vremea să-mi iau viața în propriile mâini și să nu mai caut mereu sprijinul în altă parte.
- Eeeh! Nu vorbi așa Desire! Momentan starea ta nu e deloc bună și ar trebui să te supui imediat unui control medical. Nu ar fi benefic să te izolezi de cei ce te iubesc și să încerci să rezolvi totul de una singură izolându-te, cum văd că ai tendința să faci. Nu-i vina ta ce ți s-a întâmplat draga mea. Precum ai văzut, a fost ceva premeditat minuțios de minți fără scrupule și mă îndoiesc că într-un fel ori în altul ai fi putut să prevezi sau să împiedici aceste oribile lucruri. Era vizat de fapt tatăl tău și tu fiind doar punctul lui slab, fiind unica lui fiică ai fost prinsă la mijloc.
-Tocmai ca să nu-l mai poată lovi pe el prin mine, voi pleca în Nord, la o rudă a mamei și-mi voi căuta acolo un job în specialitatea mea. Astfel sper să-l protejez de suferințe cum și el a făcut mereu cu mine. Simt că voi reuși pentru că am o pasiune pentru profesia pentru care sunt pregătită și voi fi mulțumită să-mi practic meseria. Întâmplarea face că mătușa mea Irene mi-a făcut o propunere pe care cu două săptămâni în urmă când ea a venit la petrecerea mea, nu aș fi conceput că aș fi vreodată tentată să o accept, azi însă am decis că e o bună oportunitate pentru mine.
Irene sau suora Bernardette cum adesea îmi cere să îi zic fiind o călugăriță iezuită, e verișoara tatălui meu, fiica fratelui cel mai mare al bunicii mele paterne. A făcut mulți ani acte de caritate prin Guatemala, Peru, Bolivia și de când s-a întors în Italia, trăiește la o mânăstire pe lângă Bolzano.
Am avut o discuție cu ea, în particular acum două săptămâni. A fost sinceră și tranșantă cu mine atunci, deși mie la momentul respectiv nu prea mi-a picat bine felul său franc de a vorbi. Acum însă reflectând mai profund, în urma celor ce mi s-au întâmplat, am ajuns la concluzia că oferta ei de atunci, ar fi o soluție și decizia cea mai potrivită pentru mine în momentul actual.
Mi-a sugerat, în urma celor ce probabil tatăl meu i-a povestit despre mine, că ar fi bine să-mi iau viața în propriile mâini , să mă dedic muncii, carierei mele de medic veterinar cu toată seriozitatea, să învăț să trăiesc pentru un țel și să-mi asum responsabilități pentru propria-mi viață. Mătușa Bernadette a fost drăguță propunându-mi în cazul că m-aș decide să mi caut job departe de părinți și de orașul acesta, ea ar fi dispusă să-mi înlesnească să am unde locui, dacă voi merge acolo de unde este ea.
La moartea părinților săi a moștenit o casă frumoasă, care stă nelocuită mai tot timpul, ea neavând copii și nici nepoți și fiind retrasă la mânăstire. Locul e undeva la poalele munților, în Carnia, o zonă pitorească cu perspective pentru profesia mea, căci sunt mulți crescători de animale, în special cai acolo și o zonă turistică pitorească, frecventată de iubitorii sporturilor de iarnă și ai echitației. Mă gândesc serios să o sun azi pe ea și să-i vorbesc de faptul că doresc să merg acolo să-mi caut un job. Cred că va fi o reală surpriză pentru mătușa și pentru tata, care ascultase atunci discuția neobservat și zâmbea foarte sceptic. Nici nu visam că voi ajunge să fac pasul acesta, acum însă mi-am schimbat total modul de a vedea lucrurile și opinia. Îți mărturisesc foarte sincer că mă rușinez de cât de superficială eram încă, cu nici două săptămâni în urmă.
Mătușa știa ce spune când afirma că tineretul italian nu se grăbește să se maturizeze nici la 50 de ani. Mi-a spus destul de serioasă, când eu am încercat să tratez un pic cam zeflemistă discursul său:
,,-Ia seama nepoată! Nu aștepta să te maturizezi după ce faci 50 de ani! Acum ești încă în timp, să-ți faci un rost în viață și să devii cu adevărat matură.”
- Am râs prostește atunci și iată că la mai puțin de două săptămâni, am ajuns la vorba ei!
- Ca să fiu sinceră Desire, ideea de a merge acolo să stai o vreme, până-ți limpezești ideile mi se pare bună, mai cu seamă că-i departe de Pescara și departe de dușmanii tăi. De restul, în ce privește cariera și celelalte vei decide tu pe parcurs ceea ce-i mai bine, în funcție de ceea vrei de la viață.
- Deja! O voi chema la telefon chiar diseară și mă pregătesc să plec în scurt timp, că aici nu mă simt în stare să mai rămân și nu cred că pot să-mi înăbuș multă vreme durerea și furia ce-mi mistuie sufletul. Părinții mei vor observa repede că ceva nu-i în regulă cu mine și nu doresc să mă mai las mereu controlată și manipulată de nimeni. Îmi dau seama că a sosit momentul să-mi croiesc un drum al meu în viață chiar dacă va fi greu. Aici nu va fi posibil. Nu-s destul de puternică să-l înfrunt pe tatăl meu și nici să dau piept cu dușmanii lui care din păcate sunt și ai mei. Peste vreo două zile se întorc părinții mei din Croația și eu voi pleca sigur, în Carnia. În acel moment, sună telefonul făcând-o pe Desire să tresară puternic.
- Cine o fi ?
spuse ea încordându-se deodată și privind telefonul cu o teamă necontrolată.
- Răspunde Desire și oricine ar fi nu-ți pierde cumpătul draga mea! Nu ești singură! Curaj!
Desire se apropie de telefon, străduindu-se vizibil să-și calmeze frisoanele ce începuseră deodată să o străbată prin toți nervii săi încordați. În cele din urmă a ridicat telefonul, răspunzând cu voce nesigură:
- Pronto?
De la capătul firului o chema vocea veselă a mamei sale:
- Desire! Amore mio, ce faci? Ești bine? Eu și ,,papà” ne făceam griji pentru tine, că te-am lăsat singură atâtea zile.
- Mamă! Sunt fericită să te aud! Eu sunt bine! Voi ce faceți? Când vă întoarce-ți acasă?
- Venim mâine Desire! E timp urât aici și ne-am decis să scurtăm vacanța cu o zi.
- Sigur? Vă aștept cu nerăbdare.
- Ciao amore! Vrea și tatăl tău să te salute.
- Dă-mi-l și pe el mamă! Vocea baritonală a doctorului Bruno Belmonte, se revărsă ca un suflu binefăcător din telefon, în urechile fiicei sale care doar auzindu-l se simți protejată.
,, Dumnezeule! Ca un copil! Continui în mod involuntar să mă comport și mă simt ca un copil, deși nu mai sunt. Trebuie neapărat să plec, altfel nu mă voi schimba niciodată agățată de siguranța care mi-o insuflă prezența bunului meu părinte. Avea multă dreptate Bernardette. Dacă rămân și la 50 de ani mă voi simți nu ca o femeie adultă ci ca o copilă fragilă care se teme să pășească în viață singură. Teribil! Trebuia să trăiesc aceste deziluzii și drama aceasta ca să mă pot vedea pe mine așa cum sunt?”
- Pronto Prințesă! Mai ești la telefon copilă dragă? Nu te aud deloc!
- Da tată! Eu te aud bine. Ce faci? V-ați distrat bine în vacanță?
- Da comoară! Tu ești bine Desire? Te simți singură?
- Nu tată! Acum e la mine prietena mea, Maria Carla.
- Mă bucur! Salut-o din partea noastră și îi sunt recunoscător că-ți stă aproape. Mâine sosim acasă. Aici timpul de deplorabil, bate tare vântul și de ieri dimineață nu mai contenește ploaia.
- Vă aștept și am o surpriză pentru voi!
-Ce surpriză copilă?
-Veți afla mâine! Până atunci e inutil să insiști să afli, că ce surpriză ar mai fi?
- E de bine?
- Eu cred că da!
- Ciao prințesă! Pe mâine!
- Ciao tată! Vă pup pe amândoi!
Închise telefonul și se întoarse spre amica sa care ieșise pe terasă, în timp ce ea vorbea la telefon:
- Ce spui Maria Carla? M-am descurcat bine? Se întorc mâine din Croația și eu abia aștept să le spun că plec. Nu știu cum vor reacționa, însă sper să se obișnuiască cu ideea și să nu facă o dramă din asta. Noroc că se au unul pe celălalt. Părinții mei se înțeleg bine și se iubesc încă după mulți ani de căsătorie.
- Desire, nu ar fi bine să –ți faci o vizită la spital înainte de plecare? Ai suferit o traumă oribilă și nu cred că se poate face abstracție de aceasta!
-Voi merge să mă vadă un specialist, abia după ce ajung în Carnia. Nu doresc absolut deloc, ca ei să-și dea seama de cele întâmplate. Ași muri de rușine și ei de durere. Crede-mă, că voi reuși să trec peste toate acestea și voi merge să fac un consult imediat după ce ajung acolo. Pe mătușa o găsesc abia diseară la telefon și-s nerăbdătoare să-i vorbesc.
- Cum spui tu Desire! Eu aș dori să mă duc acasă acum, căci îmi fac griji pentru Diana. Nu se simțea prea bine când am plecat. Era slăbită și avea senzații de greață deși sărăcuța, aseară la petrecere nu a apucat nici să bea sau să mănânce, căci drogurile puse în primul pahar din care a gustat au răpus-o.
- Mergi te rog la Diana și nu-ți fă griji pentru mine! Mă simt mai bine și mă voi descurca. Sună-mă când ajungi, să-mi spui cum se simte Diana!
- Bine Desire, odihnește-te și ai multă grijă de tine! La cea mai mică problemă, sună-mă te rog! Sun-o pe Vilma că altfel te va chema ea, să te întrebe de lipsa ta de aseară de la petrecere! Îți amintești ce spunea Anca? Sun-o, astfel ticălosul de fiul său își va înștiința amicii săi că ești acasă. Spune-i că ești cu mine,astfel ticăloșii aceia vor crede că ai reușit să te salvezi singură și fiind nesiguri dacă tu îți amintești de cele ce ți s-au întâmplat, sperăm că se vor da la fund un timp, dându-ți răgazul necesar să te pui la adăpost.
- Da, ai dreptate! O sun chiar acum!
- Ciao Desire! Ne auzim în curând!
- Ciao cara!
Maria Carla a plecat și Desire a rămas să-și înfrunte  singură demonii care încercau să-i tulbure mintea și sufletul. Era  motivată de o ură aprigă, să nu se lase distrusă de dușmanii săi. Decisese să recurgă la toate și mijloacele la îndemâna sa, ca să-l scutească pe tatăl său de a cădea prin ea, în mrejele planurilor diabolice ale lui Marco și Nicola. Își vor mușca pumnii de ciudă acei scelerați, când vor înțelege că de această dată, prada le-a scăpat printre degete.

Va urma.

[Corina Militaru]

Povestea are potențial, dar pierde  mult din valoare datorită greșelilor, repetițiilor, formulărilor anevoioase pe alocuri. 

și un control asupra proprietarului unei mașini Alfa Romeo neagră, parcat acolo de ceva timp, Desiree,  Pentru câtva timp aven drumul liber, Până atunci e inutil să insiști să afli, că ce surpriză ar mai fi, Ași muri de rușine și ei de durere, etc.

Câteva exemple, nu am avut timp să scot tot. :) 

Cu prietenie,

[giurgiu maria]

Mulțumesc de popas și de atenția acordată textelor mele! Sunt onorată  și am căutat să rectific greșelile. Cu multă prețuire și prietenie, Maria.