Ajunsesem, în urmă cu vreo câțiva ani, la mari probleme financiare. În criză de bani am fost toată viața dar atunci pare că ajunsese „cuțitul la os”. Așa că m-am văzut nevoit să-mi dau demisia de la școala unde lucram, să-mi iau lumea în cap și să lucrez un an în Austria. Am câștigat ceva bani. Din banii câștigați, cu toate că aveam de acoperit mari datorii acasă, am făcut un gest nebunesc: mi-am cumpărat un telescop! Destul de scump la banii mei și destul de performant pentru mine ca amator. Dar eram „în al nouălea cer”, la propriu și la figurat. Încât puțin mi-a păsat de scandalul monstru pe care l-am avut la întoarcerea acasă pentru faptul că am dat o groază de bani pe o „prostie”, ca un copil inconștient căruia îi dai o sumă mare de bani iar el își ia o jucărie scumpă în loc să-și ia haine și mâncare. Dar îmi împlinisem un vis din copilărie și eram fericit. Încă de copil eram fascinat de Marele Univers, straniu și misterios și visam să-l pot scruta cândva cu un telescop performant pe care speram să-l pot cumpăra atunci când voi crește mare și când voi avea bani suficienți. Așa că a fost de-ajuns să mă văd cu o sumă frumușică în buzunar ca să nu mai stau pe gânduri și să uit de toate datoriile. Copil fiind, stăteam nopțile cu ochii pironiți în cer și încercam să-i pătrund tainele doar cu puterea slabă a ochilor mei. Simțeam fiorul adâncurilor astrale, vedeam mișcare în cer, simțeam că cerul pulsează de o viață a lui, lumini stranii deplasându-se în toate direcțiile și mă miram cum oamenii cred că cerul e doar o boltă pe care ziua alunecă soarele, noaptea alunecă luna și e pictată cu mii de luminițe strălucitoare numite stele. Doar atât. Eu simțeam imensitatea și viața ciudată cu toate formele ce populau acea imensitate pe care oamenii obișnuiți o ignorau și socoteau cerul doar o cupolă așezată temeinic deasupra noastră de către Creator, ziua albastră iar noaptea împestrițată de „licurici”, așa, ca să fie ea frumoasă. Într-un fel îi compătimeam pentru ignoranța și îngustimea lor.

Mi-am instalat instrumentul, destul de mare de altfel, în balconul casei și de atunci nopțile mele au devenit „de-un farmec sfânt”, vorba poetului. Plonjam cu o emoție copleșitoare în străfundurile Universului și vagabondam printre galaxii și nebuloase, încremenit de uimire, cu o bucurie ciudată amestecată cu spaima de misterul de-a dreptul „monstruos”, încât uitam pur și simplu de mine însumi și de lumea în care trăiam. Așa mă prindeau zorile și umblam apoi toată ziua buimac de oboseală și cu ochii cârpiți de nesomn. Priveam oamenii din jur cu oarecare milă și mă simțeam superior tuturor prin accesul meu special la misterul existenței, mă simțeam ca făcând parte dintr-un fel de elită, dintre cei puțini și aleși de pe Pământ. Abia așteptam să vină noaptea și să mă cufund iar în lumea formelor stranii și îndepărtate, să sondez iar spațiile incomensurabile, în bună măsură pustii, dar și cu aglomerări colosale de materie fierbinte, nori uriași de materie într-o dezordine desăvârșită, într-un vârtej haotic și fără sens. Vedeam pustiuri imense de miliarde de ani lumină fără nici o lumină! Pustii cu totul. Apoi alte miliarde de ani lumină cu mii de miliarde de galaxii împrăștiate fără noimă ca după o explozie încremenită. Încercam să înțeleg noima acestui haos imens dar nu reușeam, parcă mă izbeam de un zid de netrecut unde mintea mea cădea precum o pasăre în zbor atunci când se lovește de zidul unei clădiri. Încercam să înțeleg lumea aceea stranie după logica noastră omenească. Logică ce se fundamentează printre altele și pe principiul „cui prodest?” Cui și la ce folosește? Ce rațiune putea să aibă tot ceea ce vedeam, cui și pentru ce foloseau spațiile infinite pustii și aglomerările colosale de materie haotică? Și mai cu seamă haosul! Ce rațiune poate avea haosul? La ce folosește nașterea în chinuri a unei stele și apoi explozia ei spectaculoasă distrugând totul pe o rază de miliarde de ani lumină?! Dar ciocnirile și mai grozave între galaxii? Dar faptul că un roi imens de galaxii, printre care și a noastră, se îndreaptă fatal spre un „nucleu” și mai dens numit „Marele Atractor”, acolo unde probabil toate aceste galaxii se vor prăbuși cândva ca-ntr-un ocean de foc?! Tot mai mult mă cuprindea o spaimă „metafizică” și o angoasă care mă făcea să-mi pierd liniștea și echilibrul de la o zi la alta. Coboram dimineața în lumea pământeană cu un tot mai acut sentiment al nonsensului. Priveam lucrurile din jur și oamenii ce se mișcau printre lucruri, zbătându-se să le posede, cu orice preț, chiar cu prețul vieții uneori, pe orice căi, prin orice mijloace. Îmi răsuna tot mai des în creier o întrebare ca un memento obsedant :”La ce bun? La ce bun toate astea? Ce rost mai au toate cele ce alcătuiesc viața noastră de pe pământ? Ce mai înseamnă ele în Univers? În Univers suntem… ceva mai mult decât nimic! Pământul nostru e ca și cum nu ar exista, nici cât un fir de nisip pe o plajă imensă! Poate fi spulberat într-o fracțiune de secundă și nici nu s-ar simți vreo mișcare la scara universului, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat! Și noi? Și viața noastră pe pământ? Nici cât aburul ce se ridică de pe o frunză dimineața! Viața însăși a început să mi se pară un joc ridicol. Un joc de umbre. O închipuire ca fumul.

Căci ce mai contează? Ce mai contează că ai sau că nu ai ceva, orice?! Că-ți atingi sau nu un anume scop, oricare scop? Că-ți iei cutare examen sau nu?! Că-i pace sau război? Că te-ai certat ori te-ai împăcat cu cineva? Că te-a criticat directorul? Că ți-ai pierdut funcția? Sau ai câștigat o alta mai mare? Că ai sau n-ai cont la bancă, ai sau n-ai mașină și vilă cu piscină? Că ți-a intrat sau nu copilul la nu știu ce liceu ori la nu știu ce facultate? Că te iubește ori nu te iubește X? Că te-a trădat cu Y? Că te-a părăsit? Până la urmă ce însemnătate are dacă trăiești sau mori? ”A fi sau a nu fi!”, vorba marelui Will. Nici un fel de însemnătate la scara universului! Nimic e totul!

Ajuns aici am început să întrevăd grozăvia. Am realizat tot mai mult că încep să alunec pe o pantă foarte primejdioasă. Riscam să intru tot mai mult într-un fel de „eclipsă totală”, într-un fel de „întunecare”, de tunel în care să nu mai gândesc și să nu mai simt omenește, să nu mai am vise, dorințe și speranțe, să-mi anulez viața socială, să mă închid definitiv în „turnul meu de fildeș” cu pesimismul meu absolut și încremenit în spaima mea metafizică privind la nesfârșit prin ochiul meu magic în străfundurile Universului. Și mai cu seamă să mi se întâmple lucrul cel mai grav care i se poate întâmpla unui om: să nu mai simt rostul și frumusețea faptului de a fi și de a iubi! Să încep să mă întreb: pentru ce să iubești, pe cine să iubești? Ce folos să iubești? Ce se alege din iubire? Doar praful și pulberea, la fel ca din tot ceea ce există!

În acel moment am hotărât că e cazul să revin „cu picioarele pe pământ”!

Să mă reîntorc precum fiul risipitor la lumea noastră minusculă și neînsemnată dar singura pe care o avem. Lumea noastră omenească, draga de ea! Cu tot ce are ea urât dar și frumos! Cu bune și cu rele! Cu ură dar și cu dragoste! Mai presus de orice trebuia să revin la Iubire! În acea clipă am hotărât să-mi vând telescopul! Ceea ce am și făcut. De atunci am reînceput să privesc cerul ca un om normal, ca pe o boltă superb arcuită deasupra lumii noastre, ca pe tavanul mai înalt al casei noastre comune, ca pe o capsulă care închide micul nostru univers, micul nostru fir de nisip pe care călătorim bezmetic și fără nici o țintă prin Spațiul infinit.

De aceea vin și vă spun: nu vă luați telescop! Nu aveți nevoie să priviți prea departe. Nu aveți nevoie să priviți lumea printr-un telescop. Mai bine priviți-o prin ochii iubitei!

Vizualizări: 53

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Fiecare text al tău conține unda de umor. Privind în esența textului putem înțelege oamenii de știință de ce sunt atât de dezinteresați de viața materială. Și să conștientizăm faptul că, cu cât știm mai multe, ne putem da seama cât de puține știm. Și că în univers suntem doar un punct.
Însă mesajul tău este altul: trăiți oameni cu picioarele pe pământ, nu cu capul în nori... :)))
Știi atât de frumos să povestești întâmplări semnificative din viața ta! Când povestitorul este implicat ca narator, ca participant la acțiune și mesaj devine mult mai credibil, narațiunea mai lizibilă.
Textul tău, nu mare întindere conține multe aspecte ale vieții: criza de bani de toată viața. Starea materială a unui profesor în societatea noastră este o pată neagră. Cu greu, cu sacrificii poate să-și satisfacă o dorință din totdeauna.
Apoi, magia galaxiilor descrisă cu ardoarea celui ce a trăit-o din plin, însă cu teama de alunecare spre alte forme de viață. Fantezia privitorului după o lume magică devine filosofică, romantismul devine știință.
Ca la finalul povestirii să dea sfatul ce-l consideră util pentru societate, cadrul inițial al vieții, îndemnul spre iubire, cel mai important deziderat al omului.
Deosebită prețuire,
Sofi

frumos! ( privesc lumea prin ochii copiilor mei, da telescop mi-aș lua! )

Ioniță Gabriela, mulțumesc pentru lectură și apreciere! Cât despre telescop, a rămas aceeași tentație! Pagina mea de internet e plină cu reclame pentru telescoape, le urmăresc de curiozitate dar ca pe un ”fruct interzis” deocamdată! :) 

Ioniţă Gabriela a spus :

frumos! ( privesc lumea prin ochii copiilor mei, da telescop mi-aș lua! )

Sofia, mulțumesc pentru trecere și mesaj! Adevărat în ce mă privește, deși sunt un tip fundamental melancolic, elegiac, în orice situație unda de umor nu mă părăsește, chiar și în cele mai mari drame mai găsesc o rezervă sufletească de a face ”haz de necaz”, un fel de ”râsu' /plânsu' ”, cum se zice. Cât despre pasiunea de a povesti, simt într-adevăr o anume voluptate a relatării, mai cu seamă a faptelor trăite de mine și interiorizate iar apoi cât de cât transfigurate literar. Unii mi-au recomandat de-a lungul timpului să mă axez pe o proză de dimensiuni mai mari și pe teme mai puțin derizorii. Pentru mine cred că e cam târziu să devin scriitor acum la bătrânețe dar poate că nu e încă prea târziu :) 

Sofia Sincă a spus :

Fiecare text al tău conține unda de umor. Privind în esența textului putem înțelege oamenii de știință de ce sunt atât de dezinteresați de viața materială. Și să conștientizăm faptul că, cu cât știm mai multe, ne putem da seama cât de puține știm. Și că în univers suntem doar un punct.
Însă mesajul tău este altul: trăiți oameni cu picioarele pe pământ, nu cu capul în nori... :)))
Știi atât de frumos să povestești întâmplări semnificative din viața ta! Când povestitorul este implicat ca narator, ca participant la acțiune și mesaj devine mult mai credibil, narațiunea mai lizibilă.
Textul tău, nu mare întindere conține multe aspecte ale vieții: criza de bani de toată viața. Starea materială a unui profesor în societatea noastră este o pată neagră. Cu greu, cu sacrificii poate să-și satisfacă o dorință din totdeauna.
Apoi, magia galaxiilor descrisă cu ardoarea celui ce a trăit-o din plin, însă cu teama de alunecare spre alte forme de viață. Fantezia privitorului după o lume magică devine filosofică, romantismul devine știință.
Ca la finalul povestirii să dea sfatul ce-l consideră util pentru societate, cadrul inițial al vieții, îndemnul spre iubire, cel mai important deziderat al omului.
Deosebită prețuire,
Sofi

Grig,

Multumesc pentru aceasta poveste. Asta este! Si eu am uitat de telescop. Privesc in jur si vad imensitatea lumii noastre minuscule si uit de ratacirile mintii prin Univers. Traiesc si eu bucuria ta, fara telescop.

Priveste Bucuria !

Valentin

Minunat! Da, suntem fire de nisip în palmă, dacă ne raportăm la scară universală, dar aici, „în cercul nostru strâmt”, suntem unici, irepetabili, importanți, grandioși, grozavi. Un text condensat, care conține de toate: ironie, umor, filosofie etc. Mă bucur că v-am descoperit și că vă citesc. Am descoperit două lumini. O vreau și pe cea cu muzica. :)

Întotdeauna, înainte de iar și de dar, se pune virgulă!

Valentin, mulțumesc și eu pentru feedback și plăcerea lecturii.

Stanescu Valentin a spus :

Grig,

Multumesc pentru aceasta poveste. Asta este! Si eu am uitat de telescop. Privesc in jur si vad imensitatea lumii noastre minuscule si uit de ratacirile mintii prin Univers. Traiesc si eu bucuria ta, fara telescop.

Priveste Bucuria !

Valentin

Mulțumesc încă o dată pentru trecere și comentariu, pentru aprecieri dar și observații. Legat de muzica mea, eu am receptat invitația anterioară de a posta câteva mostre din ea la secțiunea Videoclipuri unde am postat câteva dintre piesele mele instrumentale realizate pe sintetizatoarele mele electronice.

Vasilisia Lazăr a spus :

Minunat! Da, suntem fire de nisip în palmă, dacă ne raportăm la scară universală, dar aici, „în cercul nostru strâmt”, suntem unici, irepetabili, importanți, grandioși, grozavi. Un text condensat, care conține de toate: ironie, umor, filosofie etc. Mă bucur că v-am descoperit și că vă citesc. Am descoperit două lumini. O vreau și pe cea cu muzica. :)

Întotdeauna, înainte de iar și de dar, se pune virgulă!

Dincolo de mesajul accentuat încă din titlu, umorul încurcat într-o retorică existențială dă o eleganță textului. Nu-mi voi lua telescop și nu pentru faptul că așa ne sfătuiți, pe noi, cititorii, ci pentru că și așa, de multe ori, văd diverse și neprevăzute în cotidianul meu. Cu ce m-ar ajuta să analizez și cerul când pământul îmi oferă posibilități multiple de explorare? 

Una peste alta, cu sau fără telescop, aplauzele sunt prezente și... consistente. Admirație.

Textul s-a vrut un soi de manifest nostim și prietenos pentru a explora universul nostru familiar, limitat dar suficient de bogat pentru un suflet omenesc, viața e scurtă și timpul măsurat și a-l rătăci e păcat. :) Mulțumesc mult pentru apreciere!

Pop Dorina a spus :

Dincolo de mesajul accentuat încă din titlu, umorul încurcat într-o retorică existențială dă o eleganță textului. Nu-mi voi lua telescop și nu pentru faptul că așa ne sfătuiți, pe noi, cititorii, ci pentru că și așa, de multe ori, văd diverse și neprevăzute în cotidianul meu. Cu ce m-ar ajuta să analizez și cerul când pământul îmi oferă posibilități multiple de explorare? 

Una peste alta, cu sau fără telescop, aplauzele sunt prezente și... consistente. Admirație.

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

Zile de naştere

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: Lazăr Vasilisia 

(CEC Bank)

*

DONATORI,

începând cu septembrie 2020:

Valeria Merca 

Sofia Sincă 

Mihaela Popa

Tudor Cicu

Nikol MerBreM

Vasilisia Lazăr 

Activitatea Recentă

Utilizatorului Dolha Paul-Alexandru îi place postarea pe blog în minus de timp a lui LUMINITA SCOTNOTIS
cu 1 oră în urmă
Pop Dorina a contribuit cu răspunsuri la discuţia Mărul de lângă drum a utilizatorului Ionel Mony Constantin
cu 2 ore în urmă
Lui Pop Dorina i-a plăcut discuţia Mărul de lângă drum a lui Ionel Mony Constantin
cu 2 ore în urmă
Pop Dorina a contribuit cu răspunsuri la discuţia Pişicherul meu de bunic a utilizatorului Ionel Mony Constantin
cu 2 ore în urmă
Lui Pop Dorina i-a plăcut discuţia Pişicherul meu de bunic a lui Ionel Mony Constantin
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Gheorghe îi place postarea pe blog Ţara cucilor a lui gabriel cristea
cu 3 ore în urmă
Postare de log efectuată de gabriel cristea
cu 7 ore în urmă
gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Pasc poeții și dau roată - satiră a utilizatorului gabriel cristea
cu 8 ore în urmă
gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Pasc poeții și dau roată - satiră a utilizatorului gabriel cristea
cu 8 ore în urmă
gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog În ziua când am fost ucis a utilizatorului Gheorghe
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului Gheorghe îi place postarea pe blog Bat clopotele pentru scriitor!... a lui Sofia Sincă
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului Gheorghe îi place postarea pe blog atât de viu a lui LUMINITA SCOTNOTIS
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului Gheorghe îi place postarea pe blog Pe corzi înalte de vioară a lui gabriel cristea
cu 8 ore în urmă
Gheorghe a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog În ziua când am fost ucis a utilizatorului Gheorghe
cu 8 ore în urmă
Gheorghe a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog În ziua când am fost ucis a utilizatorului Gheorghe
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului LUMINITA SCOTNOTIS îi place postarea pe blog Vâslind spre lumină a lui Nădejde Angelina
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului LUMINITA SCOTNOTIS îi place postarea pe blog surpare în seva frigului a lui Mariana Suciu
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului LUMINITA SCOTNOTIS îi place postarea pe blog Angelica noastră istorie a lui Costel Zăgan
cu 14 ore în urmă
Postare de log efectuată de LUMINITA SCOTNOTIS
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului LUMINITA SCOTNOTIS îi place postarea pe blog Delfin a lui Grig Salvan
cu 14 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

Labirinturi  2018 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2021   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor