1. Constelaţia Lyra

                           Motto:  

                         „Astfel se urcă la cer, iară nu pe Olymp punând Ossa,

                          Nu empireu-atingând cu-al Pelionului vârf.

                          Noi, pe-a lor urme, de-asemeni vom trage hotare pe ceruri,

                          Fiece zi aşezând sub constelaţia ei”.

                                           (Ovidiu: „Fastele”, I. V. 307-310)  

 

   Abia de-acolo de sus, de pe Olymp, realizezi măreţia acestui tărâm de basm, unde odinioară îşi aveau lăcaş zeii. De-acolo de sus, privind în zare, marea e o Himeră doborâtă la picioarele muntelui. Aceea e Marea! Alt ţinut de basm pentru rătăcirile lui Ulise la întoarcerea din războiul troian. Mircea Cărtărescu spune în „Pontus Axeinos” că „părinţii lui n-au văzut niciodată marea, şi nici bunicii, cu toţii ţărani, nici ei n-au văzut marea”. Pe la doisprezece ani, poetul Levantului avusese fericirea de a merge într-o tabără la Constanţa. Era prima dată când vedea marea. „Cum mi-o imaginez? Nu ştiu. Oricum, nu ca un loc de pe lumea asta. Ştiu că există inorogi, ştiu că există şi marea. O himeră cu părul de şerpi verzui, de sticlă moale” – scria Cărtărescu. De pe Olimp, marea se zărea ca un tărâm al oglinzilor peste care Pasărea Soarelui îşi căuta cuibul, ţintind cu privirea Pământul. Mi-a rămas întipărită în memorie descrierea făcută de Homer, în „Iliada”: „Şi era vuietul mult întocmai ca vuietul mării,/Când se bat valuri de mal şi fierbe şi urlă noianul”(C. II, v. 202-203). Mult mai pregnant mi-au sunat aceste versuri, când de la hotelul unde am tras, marea văzută de pe terasă, la numai 20 m de noi, nu mai părea o himeră îngenunchiată. Larma „greierilor”, din copacii pădurii de la Platamonas, făcea şi ea parte din decor. Se spune că preţuirea pentru ţârâitul greierilor, socotit ca deosebit de melodios, e generală la vechii poeţi greci. Şi Homer a cântat larma greierilor, în „Iliada”. Citez: „Meşteri ca roiul de greieri ce stând pe copac în pădure/Glăsuie blând şi desfată cu larma lor dulce pădurea” (C. III, v. 150-151). Ion Lazu a pornit de la o dragoste a munţilor, alegându-şi profesia de geolog. Dorinţa de a aşterne în versuri tot ceea ce văzuse în „împărăţia munţilor”, pesemne, de aici i s-a tras. „Vreau să precizez că nu am fost în niciun fel precoce într-ale literaturii, cum ştiu că au fost atâţia...”, îşi începe mărturisirea, din cap. III - „Debuturi de altădată”. Pe vremea şcolii secundare şi a liceului, îl cunoaşte pe Stoicescu Victor, devenit şi coleg de bancă, şi de la acesta începe a împrumuta cărţi de citit, căci în casa părinţilor nu prea avea. „De aici a pornit toată nebunia: altfel spus, una din marile aventuri ale vieţii mele”. Cele două prime cărţi împrumutate erau: „Iliada” şi „Broscuţa cea rea”. Octavian Paler spune, în „Polemici cordiale”, că, fără spirit şi fără cultură, nu există eternitate. Şi argumentează acest aspect: „Dacă aveţi vreodată ocazia, vă propun să treceţi prin Sparta de azi. Să vedeţi ce-a rămas din rivala de odinioară a Atenei, care n-a crezut decât în forţă, dispreţuind cultura”. Continuăm să urmărim periplul lui Ion Lazu prin Constelaţia Lyrei. După terminarea facultăţii, tânărul Lazu a trimis câteva poezii la „Luceafărul” şi Mihu Dragomir îl găzduieşte la rubrica „Dintre sute de catarge”, iar mai târziu, Geo Dumitrescu îl găzduieşte în „Gazeta literară”, la Poşta redacţiei. Aşa începe totul, ca într-un vis, pentru că după doi-trei ani de geologie, devine un participant fervent, „deşi discret”, al „Cenaclului Labiş”, unde atmosfera a devenit „o sărbătoare continuă”. Dar, cum cultura are nevoie de luptă de opinii, pentru a se feri şi de plictiseală şi de aroganţă (cum sugerează O. Paler), atmosfera de la cenaclul lui Eugen Barbu e un imens amfiteatru în care zăngănitul armelor (atât din partea poeţilor cât şi a prozatorilor) este un lucru firesc şi face parte din decor. Aici se vor forma, se vor afirma şi continua disputa pe tărâmul cuvintelor, poeţi precum: Ilie Constantin, Nicolae Ioana, Gheorhe Pituţ, Iulian Neacşu, Maria Luiza Cristescu, Vasile Văduva, George Bălăiţă, Ştefan Stoian, Virgil Mazilescu, Tudor Octavian, etc... şi, despre care, Ion Lazu rememorează, în mărturisirea sa despre anii debutului, clipe de neuitat. Principalii combatanţi ai serilor de Luni, de la „Cenaclul Labiş” erau Adrian Păunescu şi  Ion Gheorghe, struniţi ori încurajaţi (după caz) de mentorul cenaclului, Eugen Barbu. Un amfiteatru – putem spune – al luptelor şi disputelor de idei în literatură, iar visele, încă de pe atunci, încolţiseră şi în sufletul tânărului poet, dar şi scriitor, Ion Lazu. Încercând să-i distingem începuturile în proză, cred că George Bălăiţă a fost cel care l-a interpelat pe tânărul de atunci, dacă nu cumva ar fi fost bine să cocheteze şi cu proza. „Cenaclul de Luni” nu e numai o arenă, unde se vor încerca în „duel individual” poeţii şi prozatorii, dar şi scena pe care îi puteai urmări pe „titanii” literaturii din acele vremuri: Marin Sorescu, Eugen Barbu, Adrian Păunescu, Gabriela Melinescu, Petru Popescu, Zaharia Stancu etc...  Din paginile evocatoare ale lui Ion Lazu, aflăm câte ceva despre buzoienii Ion Gheorghe, Florentin Popescu, Gheorghe Istrate…, apoi Şerban Codrin din Slobozia, precum şi Ovidiu Genaru, Paul Tutungiu, Ioana Diaconescu, Ion Crânguleanu, Mihai Elen etc… „Fapt este că la un moment dat „Cenaclul Labiş” atrăgea ca un imens magnet de-a lungul liniilor sale de forţă mai toate energiile creatoare din câmpul literaturii tinere. A trebuit să înţeleg că niciun tânăr nu se considera lansat cu adevărat, fie că debutase între timp în alte reviste, fie că avea deja un volum tipărit, până nu citea în „Cenaclul Labiş”, imaginat ca o poartă de intrare în Cetatea Poeziei”. O cetate aflată în Constelaţia Lyra. Tot despre Cenaclul de Luni>> (dar patronat şi condus de N. Manolescu – un predecesor), ne vorbeşte şi Mircea Cărtărescu în schiţa „A beautiful mind”, ca fiind constelaţia unde „poezia ne-a împăcat şi ne-a adus de aceeaşi parte a baricadei”, pentru că „acolo unde se adună scriitorii trebuie să se strângă şi ideile” - după E. Simion - şi să se ofere o soluţie. Sigur că, acolo unde găsim un Eugen Barbu, un Zaharia Stancu, Ion Gheorghe sau Nicolae Manolescu, tinerii vor privi ca la acei bătrâni homerici din Iliada, despre care marele orb, spunea: „Dar mijlocind un bătrân, care vede-napoi şi-nainte,/Lucrul, de-o parte şi alta, se pune mai bine la cale” (Iliada: C.III, v. 108-109). De aici, de pe terasa unde scriu acest eseu, marea izbeşte în ţărmuri, şovăielnic. E seară. De-acum va înceta şi larma „greierilor” prin copaci, a vietăţilor sub cântecul cărora îmi petrec şi eu gândurile, ca un ecou al decroşării, sfâşierii? – pe care Ion Lazu o încearcă în finalul cap. al III-lea din „Himera literaturii”: „Unde eşti tu cu adevărat? De ce îmi spuneţi abia acum cine eram eu cu două decenii în urmă!?”. Era o interogaţie adusă acelor ani evocaţi, despre care am scris şi noi, aici. Mă-ntorc la versurile lui Ovidiu, întrebându-mă ca şi Mircea Cărtărescu: „Se vor mai citi Fastele lui peste o  mie de ani, peste multe mii de ani? Măcar două versuri în ritm elegiac”. Din moment ce şi noi am făcut-o, să sperăm că răspunsul e DA! Doamne, ce paşi în urma noastră se aud! Întrebarea lui Gaugain, din vestitul tablou tahitian, nu a lămurit care e rostul venirii noastre pe lume, la ce slujesc demersurile noastre, sentimentele, ideile, şi interminabila aplecare asupra aflării unui rost al omului? Ajuns aici, pesemne, amnarul şi cremenea - pe care, cândva, altcineva le va folosi pentru a face lumină - vor da şi scânteia cuvenită acestor întrebări.     

 

                                                     (va urma)

 

Vizualizări: 23

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Doamne, că frumos mai scrieți! Și cu câtă ușurință alergați printre titluri și nume celebre! Câte cunoștințe adunate! Și ce memorie! Parcă vă și văd stând la acea terasă și scriind. Sunteți nemaipomenit! 

De-acolo de sus, privind în zare, marea e o Himeră doborâtă la picioarele muntelui. - cea mai adevărată afirmație, deși metaforică. Îmi amintesc marea Egee văzută de pe Olimp. Cam întunecoasă, spre gri, tulburată, pare supărată continuu... Așa e ea. Dar o binecuvântare, oricum!

Ce superlativ trebuie să mai folosesc pentru acest eseu, despre autor?! Face poftă de citit, aduce cu sine faima scriitorilor români din a doua jumătate a sec.XX, poartă documentare minuțioasă și binedispune cititorul. Mai puțin obișnuite eseuri, scrise în acest mod, romantic. Prezintă prin reflecții filosofice autori de acum mii de ani și speră cu optimism să ajungă toți, și peste alte mii de ani.

Scrieri fluturânde peste mări și țări, în cele patru vânturi, pline de romantism.

Cu deosebită admirație,

Aceeași, Sofi

Doamna Vasilisia: Înainte de a începe să-mi aștern pe hârtie impresiile despre această călătorie, mă întrebam: cui i-ar folosi ele? Întâmplarea a făcut să am la mine „Iliada”, în timp ce stăteam în dreptul statuii lui Alexandru Macedon, la Thesalonic, călare pe cal, cu sabia în mână, provocator… și să-mi amintesc că și el dormea cu opera lui Homer la căpătâi, în timp ce cutreiara lumea pentru a o cuceri. Dar, cum nimic nu-i întâmplător, în lumea în care trăim, căutând (meteahnă de critic, veţi spune), ceea ce nu trebuia căutat, ceea ce nu trebuia contemplat şi, nici admirat, n-am înţeles (o vreme) cât anume, şi, mai ales ce, trebuia postat în slava celui mai limpede şi mai temerar gând care mă încearcă blagian şi pe mine, acum. Şi, pesemne, în drumurile făcute se va găsi şi cârtitorul de nas care le va tămâia eroilor lui Homer, mormintele, până când şi surzilor le va zornăi ţărâna în oase. Aşa că (neapărat!), voi atrage cititorul meu către acele gânduri comentate din mersul maşinii (notate în carnețel la popasuri), încercând să desfăşor împreună cu el ghemul care ne va scoate din labirint.

Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :

Doamne, că frumos mai scrieți! Și cu câtă ușurință alergați printre titluri și nume celebre! Câte cunoștințe adunate! Și ce memorie! Parcă vă și văd stând la acea terasă și scriind. Sunteți nemaipomenit! 

Doamna Sofia:  Acasă, la întoarcere, mă uitam peste note și păream încrezut, orgolios?... Nu știam de unde să încep și iată ce îmi notam în carnetul de călătorie, spre final: „Frumuseţea acestor note (zic eu) despre o călătorie la mare (Egee, Adriatica, Mediterana, Ionică – ce străjuiesc coastele Greciei), va trebui să stea în orice ghid de turism. Frumuseţea acelor locuri descrise, cu dune de nisip, maluri calcaroase ori numai argilă roşiatică (ca ieşită din cuptoarele de ars cărămida, pe la noi), cu stânci ieşite din mare ca nişte rechini gata să sfâşie ţărmul, şi acele „oaze” printre arbori şi pâlcuri de pini, ca într-un decor alandala încropit de natura însăşi, dar, mai ales, plaja atât de întinsă, cu fiecare bucată de nisip împrejmuind o cetate imaginară, lăstărişul sălbatec, nedefinit şi pitic (pe alocuri), va stârni interesul oricărui vizitator străin.” Pesemne că și gândurile mele, purtate pe acele locuri, trebuiau să rămână undeva. Și am scris, sperând să fie citite cândva. Mulțumesc mult pentru lectură, dar și plăcerea dialogului, aici!



Sofia Sincă a spus :

De-acolo de sus, privind în zare, marea e o Himeră doborâtă la picioarele muntelui. - cea mai adevărată afirmație, deși metaforică. Îmi amintesc marea Egee văzută de pe Olimp. Cam întunecoasă, spre gri, tulburată, pare supărată continuu... Așa e ea. Dar o binecuvântare, oricum!

Ce superlativ trebuie să mai folosesc pentru acest eseu, despre autor?! Face poftă de citit, aduce cu sine faima scriitorilor români din a doua jumătate a sec.XX, poartă documentare minuțioasă și binedispune cititorul. Mai puțin obișnuite eseuri, scrise în acest mod, romantic. Prezintă prin reflecții filosofice autori de acum mii de ani și speră cu optimism să ajungă toți, și peste alte mii de ani.

Scrieri fluturânde peste mări și țări, în cele patru vânturi, pline de romantism.

Cu deosebită admirație,

Aceeași, Sofi

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

Activitatea Recentă

Utilizatorului LUMINITA SCOTNOTIS îi place postarea pe blog cerneala de astăzi a lui gina zaharia
cu 1 oră în urmă
Dinca Valerian a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog haiku (55 - 57) a utilizatorului Dinca Valerian
cu 1 oră în urmă
Dinca Valerian a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog aș vrea a utilizatorului Dinca Valerian
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului LUMINITA SCOTNOTIS îi place postarea pe blog Ne târâm înainte a lui Mihai Katin
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului LUMINITA SCOTNOTIS îi place postarea pe blog De un albastru nesfârșit... (pantum) a lui Valeria Merca
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului LUMINITA SCOTNOTIS îi place postarea pe blog Tracică a lui gabriel cristea
cu 2 ore în urmă
Dinca Valerian a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog haiku (52 - 54) a utilizatorului Dinca Valerian
cu 2 ore în urmă
Sofia Sincă a contribuit cu răspunsuri la discuţia Schimbare de la o zi la alta a utilizatorului Veronica P. L.
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului LUMINITA SCOTNOTIS îi place postarea pe blog mișcări greșite a lui Dinca Valerian
cu 2 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog haiku (55 - 57) a utilizatorului Dinca Valerian
cu 2 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog aș vrea a utilizatorului Dinca Valerian
cu 2 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog frica a utilizatorului Darie Giurgiu
cu 2 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog haiku (52 - 54) a utilizatorului Dinca Valerian
cu 2 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Iluzie, labirint, gravitaţie a utilizatorului Mihai Katin
cu 2 ore în urmă
Postări de log efectuate de Dinca Valerian
cu 9 ore în urmă
Dinca Valerian a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog haiku (52 - 54) a utilizatorului Dinca Valerian
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Ana Cîmpeanu îi place postarea pe blog Bacovia redivivus a lui Costel Zăgan
cu 15 ore în urmă
Ana Cîmpeanu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Bacovia redivivus a utilizatorului Costel Zăgan
cu 15 ore în urmă
Ana Cîmpeanu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Iluzie (de Ion Lazăr da Coza) a utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 15 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Când nu vom mai şti a utilizatorului Mihai Katin
cu 17 ore în urmă

© 2020   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor