Mama mea (compunere)

[Mihaela Suciu]

               Mama mea e cea mai frumoasă mamă din bloc! Nu, nu din bloc... din oraș! Nu, nu, o să tai oraș... Ă, ăăă, ce să scriu? Tai tot! Ooo, arată urât... Să șterg? Of, ce mâzgălitură! Rup foaia! Nu, o mototolesc, pe furiș – să nu se audă foșnetul, și iau alta...

 

             Mama mea e cea mai frumoasă mămică! Are părul drept, bălai și tuns scurt. Uneori, îl pune pe fâșii mici de ziar, ea le spune moațe, și părul ei se cârlionțează. Se îmbracă frumos și nu se machează. Eu o privesc cum își conturează buzele cu ruj roz-transparent, se piaptănă, apoi, zâmbește și mă ia de mână. Degetele ei sunt calde.

             Mama mea nu râde fiindcă e ocupată: spală, calcă, mătură, șterge praful și face ordine în toată casa. Of! și tata e dezordonat dar pe el nu-l ceartă. Eu dorm singură, acoperită până peste cap, fiindcă în lada studioului sunt zmei și balauri... Într-o zi, o să vină Făt-Frumos să-i omoare cu paloșul... Harșt! Harșt! Pe urmă, o să mă ia pe calul său alb, să ne plimbăm și o să dorm cu prințul meu, așa cum doarme mama cu tata – împreună. 

             Dimineața, pe masa din bucătărie, găsesc o felie unsă cu magiun lângă o cană cu lapte (fiindcă mama știe că-mi plac) și pachețelul pentru școală. Habar n-am ce-i acolo! Ce vină am eu că el stă ascuns, în ghiozdan, până mă întorc acasă? „Of!” – a zis mama când a tras fotoliul-pat și s-au ivit toate pachețelele nedesfăcute, numai șerpi nu avem în casă... Borcanele goale, cele cu filet, le-ai umplut... Ce naiba ai pus în ele și pute?” (De unde să știe ea câți bani aș fi primit pe aripile de cărăbuși, dacă nu-i uitam în cămară?)

             Mama e tăcută, nu știu când se scoală și pleacă la serviciu. Nașa mea locuiește pe același palier cu noi. Merg deseori la ea și-mi spune în timp ce-mi împletește părul în codițe: „S-o iubești pe mămica ta! Când sună ceasul să mă trezesc, o aud cum încuie ușa cu cheia. Ea e prima care iese din bloc, dis-de-dimineață.” Dar știu când vine... târziu! Până atunci, eu și tata ne facem de cap, fiecare în felul său. Rapid, el gătește și eu învăț lecțiile, pe urmă, eu la joacă și el la grădinărit sau pescuit. Seara, când mama se întoarce de la muncă, mă strigă să urcăm împreună, să mănânc, să-mi vadă temele și să dorm. Pe scări, îi povestesc ce-am făcut ziua și intrăm în apartament. Tata spune că miroase a „văcar-șef” și ea: zdup! în baie. Iese și fuge în dormitor să n-o zărim prea mult în furou. În urma ei, holul miroase a parfum! „Femeia să nu-și arate goliciunea în fața bărbatului!” – așa glumește tata, din Sfânta Scriptură. Tata râde din orice, mama nu. Eu o admir, așa...  E ca o zână în dantelă! Ce s-ar mai supăra, mămica, dacă ar ști ce spectacole dau eu în fața oglinzii! Acolo, i-am probat toate rochiile, pantofii de lac cu toc și cerceii filigranați cu pietricele și am cântat... așaaa frumooos!

              La patru ani, voiam să-mi dea un mânz de la fermă și mama mea nu a zis că nu se poate. N-am știut unde o să-l ținem în apartament și am plâns. Acum, sunt mare! nu mai plâng, nici când îmi rupe foile deși știu că iar voi fi mustrată la școală! Of, mămico!... Caietul meu mai are doar câteva foi, dar eu chiar mă străduiesc să scriu caligrafic...

 

 – Zenobia, adu lucrarea! Zenobia!... Zenobiaaa, visezi?

 

              Visez? Da, doamna învățătoare! Am îmbătrânit și visez că mama doar doarme... Dimineața, număr cu tata zorelele înflorite. El le privește îndelung, se pierde în cupele deschise și-mi zâmbește când încurcă socoteala lor... „Tata, te-am prins, iar nu ți-a ieșit inventarul!” „Normal, suntem în capitalism și eu am pregătire în economia socialistă! Hai, să bem... ” „Da, tată, bem!... O cafea văduvită de zahăr sau nu? Stai!... Ce zici de... Măi, tată, măi... mare poznă! Taman, azi, de ziua ei – fix 16 – numărate... și toate-s bleu! (O, azur, azuuur! – Ochii dragi ai mamei mele!)”

[Ionel Mony Constantin]

BIG LIKE !

[Mihaela Suciu]

Sper să pot îmbrățișa acest ,, Big”, să mă îmbogățesc! :))) Mulțumesc dl. Money! Chiar îmi face plăcere prezența dumneavoastră!

Ionel Mony Constantin a spus :

BIG LIKE !

[Sofia Sincă]

Impresionant, ca orice scrii tu.

O compunere scrisă de copil, pentru oameni mari... Ador acest mod de a te transpune în oricine/orice. Ce frumos este să mai fii copil, cu mintea de acum.

Felicitări pentru compunerea, dragă Zenobia! :))

Sofi

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc, Sofi! Să mă transpun nu-i greu, să scriu e, dar îmi place! :))
M-a încântat numele Zenobia, reflectă viața, viața zeului... printre zmei para...euro. :)))
Am citit acest link: http://www.interferente.ro/semnificatia-si-etimologia-numelui-liter...


Sofia Sincă a spus :

Impresionant, ca orice scrii tu.

O compunere scrisă de copil, pentru oameni mari... Ador acest mod de a te transpune în oricine/orice. Ce frumos este să mai fii copil, cu mintea de acum.

Felicitări pentru compunerea, dragă Zenobia! :))

Sofi