De când l-a părăsit soția, pentru cele veșnice, cu toate că s-a luptat din răsputeri să o țină în viață, pe unde nu a fost, la ce medici și spitale nu a căutat-o, dar în zadar, bucuria-i doar copii și nepoții. Acum stă singurel pe banca de la poartă și se salută cu toți vecinii care trec pe uliță fiecare cu treaba lor. Privește în lungul uliței cu speranța că are s-o vadă cum se întoarce veselă, așa cum o știa și, luându-l de mână, îl invită în curte să meargă să bea cafeluța ca de fiecare dată. Dar în zadar. Nu mai vine. Încet, încet s-a obișnuit cu singurătatea, dar chipul ei zâmbitor, blajin și frumos tot nu i-a pierit din amintire. Acolo într-un colț al memoriei lui icoana ei încă mai stăruie să rămână încă vie. Într-un târziu intră în curte și se apucă să-și facă treburile zilnice după un tipic anume, ca să uite. Rare ori îl vizitează câte cineva. Copii sunt la rosturile lor, departe, că în colțul ăsta de lume ce era să facă? Bucuria lui este că fiecare este la casa lui cu familia și copii lui. E mulțumit de ei și asta-i mai alină dorul de Steluța lui. De câte ori aude poarta scârțâind, dinadins nu a uns-o, nădăjduiește să-i vină ori fata ori băiatul. Acum, poarta a scârțâit mai prelung. Imediat a privit spre ea sperând să intre ori Silvică, ori Sorinica. A trecu aproape vara și ei nu au venit, doar i-au mai dat telefon, și asta destul de rar. Au treburi, le justifica gestul. Doamne, cât de mult și-ar dori să-i vadă intrând pe poartă cu copii după ei. Dar nu a fost așa: era Mia, nepoata de la sără-sa. Nici pe ea nu a văzut-o cam de multișor. Ocupată, ce să-i faci?

-Sărut mâna, unchiule, i-a auzit glasul vesel și inima s-a umplut de bucurie.

Ce n-ar fi dat ca în locul ei să fi fost ori Silvică, ori Sorinuca? Dar e bine și așa.

-Să trăiești, Miucă , tată! Tot frumoasă ai rămas!

-Lasă, nu mai spune așa, zice Mia trăgând un scaun aproape. Ce mai faci?

-Iacă mă cert cu gândurile, că nu mă lasă în pace.

-Unchiule, ți-am mai spus, nu le băga în seamă.

-Așa aș vrea dar se țin scai de mine. Ce mai fac ai tăi? Stai, nu spune nimic să pun de o cafea.

Moș Arion, așa cum îi spun toți nepoți, ca și fratele și sora că s-au luat după copii, dispare în bucătăria de vară să pună de cafea. Le știe gusturile la fiecare că nu-i nevoie să-i întrebe.

În fața cafelei aburinde limbile se dezleagă și Mia, Miuca așa cum o alintă moș Arion, îi aduce, din când în când, ultimele vești, cu bune și cu rele, din tot neamul lor. Dar ceva îl frământă. Altă dată Miuca începea cu vești de la București, de la Silvică și Sorinuca. De Sorinuca, acum, i-a spus inclusiv că Anca, nepoțica, a terminat facultatea și că s-a angajat la o firmă mare și pe salariu bun. De Silvică nici un cuvânt.

-Și de Silvică ce știi, întreabă nerăbdător.

Mia a prins a se foi ca si cum nu ar ști cum să înceapă a spune vestea.

-Hai, nu te mai codi atât!

-Ce să-ți spun unchiule, Silvică s-a despărțit de Coca, ba s-a mutat în altă parte, la luat pe direct.

Nu i-a venit a crede  ce a auzit.

-Nu se poate!

-Nici nouă nu ne-a venit a crede. L-am sunat și mi-a confirmat.

Mintea lui s-a blocat. Nu se poate! Niciodată nu și-ar fi închipuit așa ceva, mai ales când îi vedea cât de drăgăstos se purtau unul cu altul. Au doi copii și o casă așa cum și-au dorit. Nu, nu se poate își spunea și nici nu-și credea urechilor ce a auzit.

-Miucă, tu râzi de mine…

-Unchiule, cum să fac o așa glumă. Cică nu s-a mai putut și Silvică s-a mutat, și-a luat cu chirie o garsonieră.

Nu mai dorea să audă nimic. Și-ar fi dorit să rămână singur, dar nici să o alunge pe Miuca nu-i venea. S-a sculat și pășea agitat în jurul mesei. Miuca s-a ridicat și ea .

-Îmi pare rău că te-am întristat, a zis cuprinzându-i mâinile. Nu știu ce să zic. Mama a insistat să îți spun.

-Bine a făcut.

-Scuză-mă, dar te las…

-Bine, bine, mergi cu bine și mulțumesc.

Simțea cum gândurile i se învălmășesc în cap și un stup de albiene zumzăie sâcâitor. Trebuie să facă ceva. Da, să-l sune pe Silvică.

-Ce-am auzit, l-a luat direct de cum i-a auzit vocea.

-Ce-ai auzit, i-a răspuns Silvică și i s-a părut cam impertinent.

-Lasă, nu face pe niznaiul! Te-ai mutat?..

-Da.

-De ce?

-Nu se mai putea.

-Vin la voi.

-Foarte bine. Sun-o pe Coca și stabiliți. Camera voastră e liberă

„Camera voastră”, ce dur sună? Când Silvica a cumpărat casa a rezervat o cameră pentru el și Steluța. Numai că ea n-a prea apucat să stea în ea decât de câteva ori. Acum e prima oară când merge singur.

N-a mai stat pe gânduri. A sunat-o pe Cocuța și i-a spus că vine la ei.

-Foarte bine, tataie. Pe la ce oră ajungi?

-Acum plec.

-Pe noi nu ne găsești acasă că  mergem cu copii la teatru. Cheia e la locul ei.

Mai întâi a pus apă în adăpătorile găinilor, că a ținut câteva pentru un ou proaspăt, grăunțe în hrănitori pentru câteva zile și l-a lăsat liber pe Lăbuș, rugând-o pe vecina Olga să-i dea ceva de mâncare și să-i pună apă proaspătă. A încărcat sacoșele cu borcane de dulceață, zarzavat făcut din legumele din curte, un carton cu ouă și de la piață a luat fructe și pepeni pentru copii. A scos mașina din garaj, i-a șters bine parbrizul, luneta și oglinzile și s-a pornit la drum.

Cu toate că drumul i s-a părut lung, ca niciodată, a parcat mașina, pe alee, în fața curții și după ce a cărat în casă tot bagajul s-a trântit în fotoliul din salon și privea în gol. Gândurile l-au năpădit ca buruiana fără leac. Ar fi vrut să dea drumu la televizor dar mai bine fără. Nici nu a sesizat când ușa de la intrare s-a deschis și pe ea a intrat fuguța Mădălina, nepoțica.

-Bună tataie, și a venit și s-a cuibărit în brațele lui.

-Să trăiești, draga mea.

-Ce faci?

-Vă așteptam.

S-a sculat și din bagaje i-a dat ciocolata, că întotdeauna avea la el, știind că le face mare plăcere.

-Costi unde este?

-Cu mami, stă de vorbă cu o vecină.

-Cum a fost la teatru?

-Frumos tare. Costi nu a fost cuminte s-a tot foit și l-a supărat un pic pe tati.

Pe buze îi stătea o întrebare. După multe ezitări nu a mai răbdat și a pus-o:

-Cum e acum, Mădălina, fără tati?

Mădălina s-a coborât de pe piciorul lui și își făcându-și de lucru cu jucăriile. Se vedea că s-a întristat. A regretat că a pus întrebarea neghioabă. Bătrân și fără minte, dar odată porumbelul scăpat acum nu mai avea ce face.

-Știi ceva, tataie, a zis Mădălina venind încet  spre el făcându-și de lucru cu o jucărie, și bine și rău.

-Cum „și bine și rău”?

-Bine că nu-i mai văd că se ceartă.

-…și rău?

-Îmi e dor de tati.

-Cum așa, că ați fost la teatru și abia v-ați despărțit?

-Da , dar îmi e dor de el aici…

Cruntă lovitură! A simțit cum îl va podidi plânsul și a mers repede la baie și nu a ieșit decât după ce s-a liniștit. „Și bine, și rău”, cuvintele îl urmăreau și tare mult ar fi dorit să scape de ele. Toată noaptea nu a închis un ochi. „Și bine, și rău!” îi sunau ca un dangăt de clopot dogit.

Vizualizări: 49

Fişiere Anexate :

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Bună ziua! O să vă rog să citiți Regulamentul site-ului. Acolo o să vedeți că este permisă doar o postare pe zi pentru fiecare secțiune. E menționat acest lucru și pe pagina principală. Prin urmare, am șters cel de-al doilea text de proză pe care o să-l puteți posta în altă zi. În plus, titlurile nu se scriu cu majuscule, e inestetic și e precizat, de asemenea, în Regulament. O să intru eu aici să modific. Cu privire la textul postat, voi reveni cu un comentariu. Mulțumesc de înțelegere!

OK, am să mă conformez cu scuzele de rigoare....



Rădulescu Marian a spus :



Vasilisia Lazăr a spus :

Bună ziua! O să vă rog să citiți Regulamentul site-ului. Acolo o să vedeți că este permisă doar o postare pe zi pentru fiecare secțiune. E menționat acest lucru și pe pagina principală. Prin urmare, am șters cel de-al doilea text de proză pe care o să-l puteți posta în altă zi. În plus, titlurile nu se scriu cu majuscule, e inestetic și e precizat, de asemenea, în Regulament. O să intru eu aici să modific. Cu privire la textul postat, voi reveni cu un comentariu. Mulțumesc de înțelegere!

Domnule Rădulescu, vă rog nu mai postați!!!! O singură postare pe zi!!! Citiți Regulamentul! Citiți ce am scris aici! Dumneavoastră vreți să recuperați într-o zi tot timpul în care nu ați postat?! Orice postare în plus va fi ștearsă. Am șters deja două. Am și eu limita mea de timp. Vă rog!

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

conducere site redacție

FONDATORI

ION LAZĂR da COZA - scriitor

VASILISIA LAZĂR - poetă, membră UZPR

ADMINISTRATORI-EDITORI

SOFIA SINCĂ - prozatoare

ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, membră UZPR

AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare

MIHAELA POPA - poetă

GRIG SALVAN - prozator, cantautor

BOLACHE ALEXANDRU - poet

MIHAI KATIN - poet

GABRIELA RAUCĂ - poetă, membră UZPR (redactor promovare media) 

CARMEN POPESCU - scriitoare, membră UZPR (redactor promovare media) 

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

***

Pentru acest an, au donat:

Gabriela Raucă - 1000 lei

Burtea Corina-Elena - 200 lei

important!

Activitatea Recentă

Vasilisia Lazăr a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Omagiu a utilizatorului Dacu
"Cu mulți ani în urmă, Ion Lazăr da Coza răspundea unui poet astfel:„Acest site e un…"
cu 1 oră în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Noapte criminală a utilizatorului Costel Zăgan
"Un umor criminal..."
cu 3 ore în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Omagiu a utilizatorului Dacu
"Dragă domnule Dacu, îmi cer scuze dacă umilul meu comentariu a zgâriat urechea…"
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului bolache alexandru îi place postarea pe blog simplicisima de maidan a lui nicolae vaduva
cu 5 ore în urmă
Postare de log efectuată de nicolae vaduva

simplicisima de maidan

păi, măi nene, pe maidanulrăscolit de sentimentese ciucesc șapte mimozechinuite de talente. când…Vezi mai mult
cu 13 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog ritual a utilizatorului Vasilisia Lazăr
"tristetile sedimentate precum zatul de cafea. frumos, curat, trist! "
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog ritual a lui Vasilisia Lazăr
cu 15 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog …sau poate a utilizatorului Maria Mitea
"o alta stare frumoasa! "
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog …sau poate a lui Maria Mitea
cu 16 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog [în]lăuntru visului a utilizatorului Maria Mitea
"text cu iz de poezie japoneza,  stari surprinse intr-o singura imagine. "
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog [în]lăuntru visului a lui Maria Mitea
cu 16 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog File de amintiri a utilizatorului Monica Pester
"Am schimbat, da,aŕată altfeĺ Mulțumesc din suflet, dragă Lisia"
Duminică
Utilizatorului Monica Pester îi place postarea pe blog File de amintiri a lui Monica Pester
Duminică
Maria Mitea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog …sau poate a utilizatorului Maria Mitea
"Vasilisia, mulțumes, Înțeleg, e coret! Grig, Alexandru, Ada, Vă mulțumesc pentru popas și…"
Sâmbătă
BOTICI GABRIELA a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Doar în doi a utilizatorului BOTICI GABRIELA
"Vă mulțumesc frumos."
Vineri
Stanescu Valentin a lăsat un comentariu pentru Vasilisia Lazăr
"Doamna Vasilisia, Va multumesc pentru urari. Va doresc o iarna linistita cu gandul la o…"
Vineri
Postare de log efectuată de Huțanu Ramona-Elena

Vreau să-mi fii

Vreau să-mi fii și zi și noapte,Să te supăr, să mă ierți,Vreau să-mi fii și foc și șoapte,Să mă…Vezi mai mult
Vineri
Utilizatorului Dumitru Mocanu îi place postarea pe blog bibelou pe sobă a lui bolache alexandru
Vineri
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Către bolți danubiene a utilizatorului gabriel cristea
"Dunarea - un izvor de inspiratie nesecat. Foarte frumos!"
Vineri
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Către bolți danubiene a lui gabriel cristea
Vineri

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2025   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor