Happy Valentine s Day

[Giurgiu Silvia]

   Dragostea e mult mai temerară și mai inventivă, când e proaspătă și neatinsă de rutină! Ecuația magică pentru a o menține mereu aprinsă o cunoaștem cu toții în teorie, dar timpul ne sabotează cu viclenie voința și ne împuținează sistematic arsenalul de luptă, astfel că vigilența noastră scade odată cu interesul pentru ceea ce începem să considerăm că e al nostru, de fapt și de drept. 

   Celeste se îndrăgostise iremediabil, într-un  moment aproape inoportun, date fiind complicațiile din viața ei, tocmai când se considera imună și înarmată până-n dinți împotriva sentimentului acesta perfid, care îi adusese în viață multe deziluzii și durere. Era separată de soțul ei de numai două luni și se pregătea moral și material pentru un divorț urât, complicat și lung. Plecase departe de casă, când găsise un job potrivit pregătirii ei profesionale și care îi deschidea drumuri  mereu visate, dar care păreau imposibil de atins. În urma ei se dezlănțuise potopul... Decizia de a pune capăt unei căsnicii de coșmar, devenită mai mult un front de război, cu doi protagoniști ce se urau de moarte și care riscau să se distrugă reciproc, stârnise controverse foarte dure în familie și din victimă, devenise vinovatul principal. Supărarea ei se abătu asupra tuturor, fără cruțare și nu mai vru să știe de nimeni și nimic un an întreg. Ajungeau la ea acuzațiile nedrepte prin diferite moduri, dar era atât de hotărâtă să se salveze, încât le-a ignorat pe toate și a urmat cu încăpățânare drumul pe care destinul îl croise cu pricepere și generozitate pentru ea. 

   Într-una din zile, când la birou a fost convocată într-o ședință foarte importantă, pentru care se pregătise minuțios și temeinic mai toată săptămâna, Celeste își expuse punctul de vedere cu profesionalism și multă stăpânire de sine, încât ochii șefului de departament se ațintiră asupra ei cu surprindere și admirație, dar mai ales cu mulțumire, pentru perfecțiunea proiectului prezentat. Nu o remarcase până atunci și chiar dacă-și amintea că se încrucișaseră odată sau de două ori pe coridoarele companiei, nimic nu-i atrăsese intenția asupra persoanei ei, mai mult decât un subordonat oarecare. Când întrunirea luă sfârșit, Andrei studie cu atenție  numele tuturor participanților și privirea lui stărui îndelung asupra celui mai nou dintre ele, recompunând cu ajutorul imaginației, chipul interesant al posesoarei. Nu-i stătea în fire să fie atras de o femeie la prima vedere, mai ales de una din angajatele companiei. Preferase mereu să păstreze nealterate raporturile de muncă și se ținea departe de idilele frivole, ce nu ar fi făcut decât să-i complice viața, ori el detesta complicațiile. 

   Dar femeia aceasta îi trezise interesul, mai mult decât ar fi trebuit și se simți deodată, iritat. 

   ,, Să nu-mi spui că ai căzut ca un gâscan, în mrejele dragostei la prima vedere! Pe naiba, ce tot îndrug aici?” se opuse el, unei asemenea absurdități. Plesnind aerul cu dosul palmei, alungă amuzat acel gând ridicol.

  Celeste se întoarse la biroul ei cu capul vâjâind suspect și se împiedică de un cablu de calculator, ce se ițise obraznic de sub biroul colegei. În efortul ei disperat de a-și recăpăta echilibrul, abandonă involuntar pachetul de hârțoage pe care-l purta în brațe, ce se risipi pe sub birourile colegilor și pe sub scaunele acestora, care o priviră surprinși și amuzați de stânjeneala ei, mai mult decât evidentă. Murmurând scuze, roșie ca focul și umilită peste măsură, reuși să adune hârtiile și se întoarse la locul ei, tulburată și rușinată, străduindu-se să se recompună și să-și reia lucrul cu luciditate.  

   Restul zilei decurse fără alte incidente, cu excepția gândurilor ce scăpau din când în când, de sub controlul ei sever. Absorbită complet de muncă, nu observase vizitele șefului, neobișnuit de frecvente pentru o singură zi și nici nu simțise privirile de vultur, ce scormoneau în căutarea a ceva sau a ... cuiva... Doar când ascensorul își deschise ușile la chemarea ei și se trezi nas în nas cu Andrei, tulburarea i se răsfrânse inevitabil asupra genunchilor ce refuzau să o mai susțină și se sprijini alarmată de perete. Ochii aceia negri, hipnotici, ce o fixau în tăcere, îi blocaseră circulația sanguină aproape și simți că fluxul cald și vital, nu mai ajungea la inimă. O amețeală ciudată o învălui și inima se reduse la dimensiuni infime. 

   - Dacă nu intri, nu-l mai pot reține prea mult! o îndemnă bărbatul nedumerit.

   - Da, da, sigur! bolborosi Celeste, luptându-se cu greutatea inexplicabilă a picioarelor, ce refuzau să facă pasul necesar pentru a intra în ascensor. 

   - Te simți bine? întrebă el, ușor amuzat de fâstâceala ei. Suferi de claustrofobie?

   - Nu, nu, nici vorbă! Căldura e de vină! A fost azi o zăpușeală în birou!...

   - Cum așa? Nu mi-a semnalat nimeni că aerul condiționat nu funcționează! 

   ,, Încă o gafă! se apostrofă ea. De ce mă simt atât de slabă și cretină în fața acestui om?”

   - Probabil că nu s-au resimțit toți, așa ca mine! încercă ea să dreagă busuiocul. 

   De teamă să nu-și trădeze tulburarea, Andrei tăcu. Atmosfera între ei era atât de electrizantă, încât se temea de vreun scurt-circuit real în casa liftului. Se consolă puțin când constată că și ea era tot atât de tulburată ca și el. Cele zece etaje se derulau cam prea repede și el voia să-i spună ceva, să o rețină, cumva... 

   - Vrei să bei ceva înainte de cină? se trezi el întrebând, uluit. 

   - Cred că ar fi o idee bună! veni răspunsul, la fel de spontan ca și întrebarea.

  Amândoi erau ferm convinși că altcineva se împosesase  de mintea lor și le punea vorbele în gură, fără să le ceară părerea. Dar nu era chiar așa rău, la urma urmei! De fapt, era chiar ce își doreau. 

   - Ai făcut o impresie foarte bună la ședință! Proiectul tău e impecabil și a fost aprobat în unanimitate, știi?

   - Serioos?! Mulțumesc, sunt chiar fericită să aud asta! 

   - E adevărul și mărturisesc că am fost foarte plăcut surprins să descopăr, că avem în companie oameni de o asemenea valoare!

   - Oh, mă simt copleșită! 

   - Cred că o să vorbim despre asta mai în amănunt, zilele următoare, la birou! Acum vom lăsa chestiunile legate de muncă deoparte și ar trebui să ne orientăm către un loc potrivit, unde să ne descotorosim de tensiunile unei zile atât de solicitante. 

   - Pe mine nu prea poți conta în cazul acesta, pentru că nu cunosc orașul și mai ales, localurile de pe aici. Orice alegere vei face, consideră că ai votul meu, necondiționat! 

    Andrei zâmbi mult mai relaxat și o  conduse la un local foarte discret și elegant, nu prea departe de companie, unde petrecură o seară de neuitat. Aperitivul fu urmat de o cină excelentă și de o discuție interminabilă și relaxată, de parcă  s-ar fi cunoscut de când lumea. După seara aceea urmară altele... nenumărate, apoi zile, săptămâni, luni, ani... Un viitor luminos, o viață armonioasă și complexă, o familie generată corect, o dragoste născută în zi de Valentine s Day. 

[Pop Dorina]

Un semn de plăcută lectură.

[Chris]

dragostea regăsită în locul, persoana şi momentul neaşteptat. sentimentele nu apar după cum vrem noi şi când sunt reciproce, totul decurge natural, firesc.  un text plăcut, cursiv

citit cu plăcere,