Facerea

[CREAȚII ȘI CULEGERI FOLCLORICE]

Este foarte cunoscut episodul Biblic al Facerii, cand dupa ce a facut universul, si in cadrul acestuia  lumea noastra pamanteasca cu toate lucrurile frumoase si urate, Dumnezeu l-a facut pe barbat si pe femeie si i-a pus sa stea in mijlocul Gradinii Edenului, sa aiba grija de ea.Din cauza ignorantei celor care citesc Biblia, a faptului ca evenimentele care sunt descrise acolo sunt redate intr-un registru simbolic ceea ce ii face pe unii dintre cititori sa rada cu gura pana la urechi, in vreme ce o alta categorie, desi bine intentionata nu pricepe prea mare lucru, Biblia isi pastreaza inca misterele, cunoasterea acestora apartinand unei categorii limitate de intelepti.
Perechea primordiala, s-a numit asa cum stim: Adam ( Tarana) si Ewa ( Cea care da viata ). Citirea textului Biblic numai din aceasta perspectiva, are dezavantajul de a nu ne oferi detalii prea multe si cititorul in toate situatiile ramane blocat in labirintul mitologiei, incapabil sa se miste, sa o ia intr-o directie oarecare.De fapt numele perechii  primordiale ar trebui sa fie citit laolalta, numele adevarat fiind dupa opinia mea: "Tarana ( dar taranei i se mai spune si pamantul )care da viata." Chiar daca aceasta exprimare nu este intotdeauna folosita cum am sugerat, cei batrani aveau obiceiul ca intalnindu-se unii cu altii sa se intrebe: De unde esti tu de pamant? Ceea ce mai tarziu s-a transformat in: De unde esti tu de loc. Tot legat de acest aspect primordial, impartirea intre oameni s-a facut dupa pamanturile care le locuiau acestia.Denumirea latina care a fost folosita in aceasta directie, a fost: "Terra" care s-a transformat in "Tara". Derivat din acest cuvant: "Tara", cuvantul "Taran" vine si atesta legatura dintre cel mai vechi locuitor al pamantului care s-a ocupat cu prelucrarea Pamantului. Pentru cei vechi Pamantul era Mama careia cei vechi ii spuneau Gaia sau Geia. Numele il regasim si in denumirea  poporului nostru Dacii si respectiv Getii.Atrag atentia cititorului ca Dacii este o forma alterata  al numelui: Da-Gaia sau Da-Gheia care se considerau copiii Gheei, sau a zeitei Pamant pe care grecii o numeau Gaia si copii lui Israel  Ewa ( Cea care da viata ).Denumirea de Geti, este o forma la fel, usor denaturata a cuvantului Gaeti care isi are obarsie tot in Gaia, zeita Pamant. Baba Dochia, este denumirea populara a zeitei Pamant( Baba fiind egala ca semnificatie cu Mama, iar "Chia" fiind pronuntia alterata, populara a numelui Gaia. ), existand in diferite locuri din tara noastra, reprezentari in piatra ale acesteia.Cand cei vechi blestemau pe cineva cu moartea, ei spuneau: "Luate-ar Gaia". Din contra, salutul acelorasi locuitori ai antichitatii, era: "Sa ai viata"- cu referire directa la Gaia, zeita mama care ne-a dat viata. Chiar muntele Kogaionon, aminteste de  Gaia prin pronuntia aceasta prelungita: Gaionon sau Gaianon. Gheonoaia care apare in "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte" din colectia de basme a lui Petre Ispirescu, doncolo de explicatiile fanteziste pe care le-am citit se refera fie la zeita Gaia fie la muntele  sacru inchinat acesteia si care se numea asa cum am mai spus: Kogaionon.

Dar nu aceste  exercitii de interpretare lingvistica sunt obiectul acestei cercetari. Este vorba de o incercare de cronologizare a imposibilului, acest eveniment petrecandu-se nu cum spunea un exeget ( Mircea Eliade ) " in illo tempore:"( in acele vremuri) situate insa in afara istoriei omenesti.
Voi repeta  episodul conform Bibliei:
"Sarpele era mai siret decat  toate fiarele campului pe care le facuse Domnul Dumnezeu.El a zis femeii:
-Oare a zis Dumnezeu cu adevarat " Sa nu mancati din pomii din gradina?
Femeia  a raspuns sarpelui:
-Putem sa mancam din rodul tuturor pomilor din gradina .Dar din rodul pomului din  mijlocul gradinii Dumnezeu a zis: "Sa nu mancati din el, sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti.
Atunci sarpele a zis femeii:
-Hotarat ca nu veti muri. Dar Dumnezeu stie ca  in ziua cand veti manca din el, vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu cunoscand  binele si raul."
Dupa acest motiv al convertirii la pacat,este descrisa incalcarea interdictiei data de catre Dumnezeu:
"Femeia a vazut ca pomul este bun la mancat si placut de privit  si ca pomul era de dorit  ca sa deschida mintea cuiva.A luat din rodul lui si a mancat.Si a dat  si barbatului ei care era langa ea  si barbatul a mancat si el."
Al treilea motiv este acela al izgonirii perechii primordiale din Rai.
" Astfel a izgonit El pe Adam.Si la rasaritul  gradinii Edenului a pus  niste heruvimi care sa invarteasca o sabie invapaiata  ca sa pazeasca drumul care duce la  Pomul Vietii."-incheiat citatul.
Ne gasim in fata unui fragment de mitologie care este scris intr-un limbaj criptic, simbolizat, elementele care apar in cadrul motivului, trebuind sa aiba un corespondent arhetipal. Fiind vorba de  faptele omenesti, incepem sa vorbim despre o istorie care apartine nu atat lui Dumnezeu cat oamenilor. Daca episodul este absurd si pare destul de copilaresc, confirm. Asa este. Este la fel de absurd ca si basmele noastre nationale dar si ca basmele din afara spatiului nostru cultural. Absurditatea lui nu porneste de la naivitatea conceptiilor despre lume si viata a celor antici sau ca rod al fanteziei creatoare a autorilor Biblici. Absurdul nu este rezultatul  prelungirii fanteziei autorilor, asa cum cred unele persoane, ci pentru ca limbajul folosit este cel al simbolurilor. Sigur ca  initial au existat cei care stiau despre ce este vorba. Mai tarziu insa, realitatea istorica de la care s-a plecat a fost pur si simplu uitata si nu a ramas decat povestea fara nici-o explicatie. In incercarea de a da o explicatie logica, exegetii acelor vremuri cat si cei de mai tarziu s-au incurcat in propriile vorbe, oferind interpretari la fel de aberante ca si episodul pe care il luau in discutie. Din acest motiv, nu s-a ajuns la niciun  rezultat. Acesta este unul dintre aspecte. Un alt aspect este faptul ca cercetarea se rezuma strict la spatiul cultural al motivului Biblic luat in discutie. Este un fenomen similar cu cel care se intampla in folclor. Se apuca cineva sa faca analiza folclorica a unui text, si pentru ca o personalitate culturala si-a lasat amprenta pe textul respectiv, textul acela este cel mai bine realizat, este varianta cea mai importanta dintre toate, s.a.m.d., celelalte variante fiind marginalizate si  minimalizate, desi vorbesc despre acelasi tip de evenimente. Nu neg nici-o clipa importanta unui studiu facut asupra unui text folcloric.Dar textul este o particica a intregului, la intreg participand si celelalte variante. Mai mult decat atat. Textul in sine se prelungeste cultural si in alte productii culturale, care vorbesc si ele despre acelasi lucru . Partea simpatica este ca noi nu stim acest lucru. Din acest motiv continuam cu o rabdare de Sisif sa ridicam interminabil bolovanul pe varful dealului fara sa reusim niciodata. Si asta pentru ca acceptam un sistem de lucru inoperant. Pentru ca ne este frica sa nu vina cineva si sa spuna ca modul nostru de a lucra este gresit.Desi fiecare om este prizonierul propriei sale experiente si poate ca trebuie sa experimentam altceva pentru ca sa ne continuam drumul. Aceasta inseamna ca trebuie sa avem mintea deschisa.

Povestile mitico-fantastice  ale lui  Lazar Saineanu, incep cu Ciclul parasirilor om-animal. Acest ciclu la randul sau este impartit in trei tipuri:
-Tipul  barbatul-animal sau Amor si Psyche:
Femeia greseste si  barbatul (sub un invelis animal ) o paraseste.
Ea rataceste un timp pentru a-l cauta si  regasindu-l, se impaca.
-Tipul femeie zana ( animal ) sau Melusina.
Tipul femeie-lebada sau Neraida.
Sa vorbim cateva cuvinte despre primul tip, "Amior si Psyche."
" Niste oamenui batrani neavand copii, se hotarasc a lua  de suflet ce ar gasi in cale.Mosul gaseste obisnuit un sarpe ( sau balaur ) care peste catva timop crescand il trimite pe  mos sa o peteasca pe fata imparatului."( pg.165)
Interesant este faptul ca "dupa cununie, sarpele isi leapada noaptea pielea si se face un flacau frumos."
Suntem in fata unui joc de puzzle. Avem o figurina cu sarpele  care o face pe Ewa sa incalce interdictia divina, dar nu cunoastem motivatia pentru care sarpele se foloseste de astfel de tertipuri, iar pe de alta parte  un sarpe care are capacitatea de a se transforma noaptea intr-un flacau frumos. Intrebarea pe care ne-o punem este daca serpii din aceste episoade sunt unul si acelasi sau vorbim despre  lucruri deosebite.Eu cred ca este vorba despre acelasi sarpe, sau entitate, care putea fi reprezentata sub doua infatisari: aceea de reptila si cealalta de om. Afirmatia mea se bazeaza pe motivul "furtului merelor din gradina." Desi acest motiv apare in  alte basme incadrate intr-o alta tipologie.

Imprumuturile mitologice sunt  o metoda destul de des folosita la scara istoriei culturale, reprezentand de fapt contactul cultural care s-a stabilit intre diferite popoare pe diferite cai, in diferite momente ale istoriei omenesti. In mitologia ebraica, intalnim acest episod al sarpelui,  Evei si Adam disputandu-si nemurirea in jurul unui mar. Incalcarea  interdictiei date de catre divinitate va duce la izgonirea cuiva.In Biblie cel care va fi izgonit sau sacrificat, este Iosif. Acesta va fi vandut egiptenilor ca sclav de catre proprii sai frati.Intrebarile pe care mi le pun sunt urmatoarele:
Exista vreun episod in mitologia greaca in care sa apara sarpele, Ewa si Adam in prezenta unui mar? Ce infatisare va avea episodul Biblic in versiunea mitologica greaca?Hai sa vedem:
" La nunta lui Thetis cu Peleus au fost poftiti toti  zeii Olympului  cu exceptia unei singure zeite, Eris-zeita vrajbei.Ca sa se razbune, cand petrecerea era in toi, ea a aruncat in mijlocul nuntasilor un mar pe care statea scris:
"Celei mai frumoase."
Aceste cuvinte aveau sa constituie un motiv de vrajba intre zeitele Pallas Athena, Hera si Aphrodite. Cel sortit sa le faca dreptate este Paris.El este muritorul ales de zei sa hotarasca. Fiecare zeita  ii fagaduieste un dar iar balanta alegerii  lui Paris se inclina catre  zeita Afrodita, care i-a fagaduit  ca ii da cea mai frumoasa femeie din lume: Elena.
Realizarea acestei promisiuni va duce asa cum stim cu totii la cel dintai razboi din lume, razboiul Troian. Desi o sa para paradoxal, despre razboiul troian nu vorbeste numai Iliada lui Homer ci si cele doua dialoguri ale lui Platon si un numar destul de mare  de basme si povesti populare. Un mit se dezvolta avand la baza evenimente istorice mai vechi sau mai noi.Personal cred ca mitul Biblic al Facerii  s-a nascut in jurul anilor 500 i.d.H. ca urmare a celor doua razboaie medice. ( Razboaiele dintre Persi / Mezi si Greci .) Cu toate acestea mai exista in cadrul legendei Facerii ceva care starneste semne de intrebare. Despre acest aspect  comentat in felul lui de catre Diodor din Sicilia in "Biblioteca istorica", vom vorbi in cele ce urmeaza.

Cea de-a unsprezecea sau chiar ultima munca a lui Herackles a fost sa aduca merele de aur din gradina Hesperidelor, aflate sub paza lui Atlas. Primul care a intrat in conflict cu Atlas a fost Perseu. Acesta nu a vrut sa fure merele dar fiind jignit de catre Atlas, a scos capul Meduzei si l-a transformat pe Atlas intr-un munte. Al doilea care vine sa ia merele de aur este Heracles. Ori Diodor din Sicilia vine la un moment dat si comenteaza o alta legenda, care apropie povestirea de tinuturile noastre arhaice.Iata cum suna legenda: ( pg. 282 ):
"Cea din urma munca a lui Herakles, a fost aducerea merelor de aur  ale Hesperidelor.(...) Unii sustin ca existau in cateva  gradini ale Hesperidelor  in Libia ( astfel de mere de aur ) pazite cu strasnicie de  de un balaur inspaimantator pe cata vreme altii socotesc ca Hesperidele aveau  turme de oi atat de frumoase , incat printr-o metafora poetica s-a pretins ca erau mere "de aur" tot asa cum Adrodita a fost numita pentru frumusetea ei, "Afrodita de aur."Iar prin balaur, trebuie sa intelegem "pazitorul turmelor."
Putin mai departe, Diodor din Sicilia scrie:
"In tara numita Hesperitis  traiau doi frati foarte vestiti: Hesperos si Atlas.Ei aveau turme de oi de o rara frumusete.Iar culoarea oilor era  galbena precum  aurul.Si cum poetii le spun oilor "mela", turmele au primit  numele de "mela de aur."
Daca povestea, in intentia autorilor antici se refera la zeitatile si orasele stapanite de Hera Afrodita si de Atena, Atlantidele sau Hesperidele pe care Busiris faraonul Egiptului vrea sa le fure,  se refera la razboaiele medice, deci la conflictul dintre persi si  greci, in momentul cand Egiptul fusese cucerit deja de  persi.Dar in clipa cand merele se transforma in oi cu lana de aur, trebuie sa ne apucam sa citim mitul lui Iason si expeditia pe care el a facut-o  in Colchida, tara fabuloasa situata in Georgia pe malul de rasarit a Marii Negre, desi sunt nenumarate indicii care vorbesc despre altceva.
Se intampla ca in cazul Pavel Varga. Descoperim teoretic, fara o localizare precisa  ca  Pavel Varga a descoperit  o necropola extraordinara , regala, apartinand  Agatarsilor, dar ne scapa sau omitem sa spunem ca  acest mormant este de fapt: Mormantul lui Dyonisos.
Interpretarile facute de exegezele antice ne plimba aiurea, cand chiar legendele de origine greceasca o spun destul de clar:
"Heracles ajunge in impadurita  Hylaia  viitorul tinut scythic  unde iernand intr-o pestera cu Echidna,-  care ii furase herghelia de iepe, -face cu aceasta faptura trei copii  care devin stramosii Scitilor, Agatarsilor, si tracilor."
Faptul ca Agatarsii se nasc din Echidna cea de pe raul Cerna ( Orfeu va fi omorat de bacantele  sau menadele lui Dionisos) avandu-l ca tata pe Heracles, reprezinta in fapt actul de nastere al unuia dintre cei trei Dionisos. Eu cred ca numele lui Dionisos este pronuntat alterat  numele spunand cu totul altceva: Dion sau Dios= Zeul si Isos, de fapt Istros=Dunarea. Mai exista posibilitatea ca numele sa fie tot o forma alterata  a Zeului purtator de Tyrsos, adica a sceptrului.Este varianta greaca a numelui local: Agatarsi, adica Cei care conduc cu sceptrul.

[Vasilisia Lazăr]

Toată admiraţia, domnule Vanghele! Jos pălăria! (puneţi diacriticele!)