Exercițiu de imaginație

[Mihai Oltean]

Câți ani ai? Imaginează-ți că ai 5. Nu trebuie să te trezești dis-de-dimineață. Nu trebuie să mergi la școală. Nu trebuie să stai noaptea să-ți termini temele. Nu trebuie să faci de mâncare și nu ai nici haine de spălat. Nu ești prin nimic legat de lume.

Ești liber. Imaginează-ți că ești liber. Uită de tot ce te-nconjoară și imaginează-ți că ești liber.

Ce faci cînd ai 5 ani și ești liber? Nu sunt multe posibilități… Te trezești de dimineață, mănânci ceva la repezeală și alergi spre locul de joacă. Acolo te așteaptă prietenii tăi. Te ceartă c-ai întârzâiat. Nu-i asculți. Te arunci în iarbă și-i chemi. Ei abia asteaptă și vin peste tine. Vă rostogoliți. Râdeți. Sunteți fericiți!

Pe la amiază dai o fugă pe o stradă din apropiere unde o femeie îți întinde, prin gard, ceva de mâncare. Îi mulțumești și mănânci repede fără să mesteci. Nu ai timp de pierdut. Joaca e mai importantă!

Mai alergi puțin, apoi găsești un loc umbros unde te întinzi să te odihnești. Îți freci obrazul de un smoc de iarbă. E o zi frumoasă ca oricare alta. O iubești! Într-un final adormi.

După ceva vreme auzi o mașină oprindu-se în apropiere. Coboară câțiva oameni. Nu-i bagi în seamă. Ești obișnuit cu oamenii și mașinile. De obicei trec pe lângă tine și își văd de treburile lor. Nici tu nu ai treabă cu ei.

De data asta se opresc aproape. Ridici capul să vezi ce vor. Poate au văzut cum te jucai și vor și ei să se joace împreună cu tine și cu prietenii tăi.

Unul întinde o țeavă spre tine. Nu știi ce e cu ea. E un joc nou ăsta? Nu apuci să te ridici și auzi o bubuitură care sparge lumea din jur. Simți o durere năprasnică în șold. Te ridici ca un arc și fugi. Fugi. Ajungi la capătul străzii și te oprești. Ceva nu e în regulă. Durerea din picior se transformă într-o amețeală care-ți cuprinde încet tot corpul. Simți că nu mai ai putere. Simți că nu mai ai control. Picioarele ți se înmoaie iar casele din jur încep să danseze. Trebuie să te lași jos. Te rostogolești pe asfalt ca să scapi de mâncărime. Încerci să strigi dar nici gâtul nu te mai ajută. Scoți doar un grohăit ca al unui porc înjunghiat.

Ești o cârpă. Cineva vine spre tine, te prinde de picioare și te duce spre o dubiță. Te aruncă într-o cușcă de fier. Acolo mai sunt doi copii care plâng și strigă după mama lor.

Mașina pleacă. Începi să te trezești. Te uiți în jur. Ce cauți într-o dubă murdară de marfă?! Trebuie sa fie o greșeală. Încerci să rupi grilajul cu mâinile, cu dinții. Uffff … e tare de tot … nu reusești nici măcar să-l zgârii.

Singurul lucru pe care îl poți face e să strigi. La volan e un om care ascultă muzică dată la maxim. Se face că nu te aude. Ce are cu tine? De ce nu te-a lăsat să te joci în continuare ? Nu ai făcut rău la nimeni. Ești prea mic să știi sa faci rău …

Mașina iese din oraș. Oare unde vă duce? Îi întrebi pe ceilalți copii. Nici ei nu știu nimic. Se jucaseră de dimineață, chiuiseră și apoi au pățit la fel ca și tine.

Sunteți pe un drum neasfaltat de țară, tot mai departe de oraș. Vă zgâlțâie puternic.

Într-un final vă opriți. Cineva deschide ușa dubiței și ia cușca în care stați îngrămădiți. Deschide o poartă grea de fier și vă duce într-o încăpere fără lumină și urât mirositoare. Apoi pleacă și închide totul cu un lacăt cât un munte.

Te uiți în jur. Nu vezi prea bine. Auzi copii plângând. Mulți copii.

Zilele trec. Încet, foarte incet … N-ai mai mâncat de 2 zile. Din când în când ușa aceea de fier se deschide, intră cineva și iți aruncă în fugă niște coji de pâine mucegăită. După ceva vreme ești atât de înfometat încât nu mai contează că e stricată. Apă? Un copil strigă că el a băut ce era pe jos… Știi bine ca pe jos nu e apă!

Într-o zi ușa se deschide larg și intră mulți oameni. Oare ce vor? Și-au dat seama că a fost o greșeală și vă dă drumu?

Se apropie de cuști. Poartă mănuși groase. Au și niște bâte cu ei. Deschid o cușcă. Copiii de acolo sunt speriați și nu vor să iasă. Un om merge în spatele cuștii și o lovește cu piciorul. Copii fug afară. Nu apucă să facă câțiva pași și un alt om îi lovește cu bâta. Primul copil cade fără suflare. Al doilea e lovit în față și i se rupe maxilarul și nasul. Sângele-i țâșnește peste tot.

Ești îngrozit. Îngrozit! N-ai mai clipit deloc și nu reușești să înghiți nodul din gât.

Cuștile sunt golite una după alta. În mijlocul încăperii se ridică încetișor un morman roșu. Un copil încă se zbate ca o râmă tăiată în două. Un om îl apucă de picioarele din spate și îl lovește cu putere de perete. Se aude un sunet oase rupte. Copilul nu mai mișcă!

Se apropie de cușca ta. E clar! Tu urmezi! Ți s-au înmuiat picioarele și ți-e rău. Știi că n-ai nicio șansă… Vrei doar să se termine cât mai repede și să nu doară ... Nu te poți tine pe picioare, iar ei te trag din cușcă. Închizi ochii …

De ce lumea nu poate să fie un loc de joacă pentru toți ? De ce ? De c …

P.S. Poate asta nu ți s-a întamplat ție personal … dar cu siguranță se întâmplă în fiecare zi cu sute sau mii de câini …

[Nikol MerBreM]

Dureros exercițiu! 

[Chris]

dur exercitiu...

[Manuela Munteanu]

Curajoasă ,,palmă" dată conștiinței, pentru cei care, poate, mai au conștiință. Merită răspândită, publicată cu largă circulație. Felicitări!

[Pop Dorina]

O proză ca un semnal de alarmă. Trist, dar adevărat.