Ea e afurisita cu două feţe: una rea, una belă. Într-un cuvânt: Rebelă! Când tot omul doarme, ea se trezește. Și baaate... și baaate... insistent, în geam. Ca o precupeață, vrea să-şi vâre nasul peste tot, apoi să inunde lumea cu mizeriile adunate-n puhoi. Cine să-i deschidă? Tuna! M-am întors în aşternut pe partea cealaltă. Eu când dorm, dorm! Ea nervoasă şi-a fluturat pletele şiroaie, la dreapta şi la stânga, biciuind o amărâtă de tencuială. A reușit s-o scoată din minţi de şi-a luat lumea în cap şi-a plecat.
Bună treabă! Dimineaţă o să-mi găsesc consoarta bosumflată, moloz, mai la vale în morman-mormane, îşi zise zidul... Am rămas peste noapte, și părăsit, și coșcovit, și fără fard pe obraz... e rău!
N-am deschis, am scăpat! Dorm.
Pace să renunțe! Perfida umedă s-a strecurat tip-til în somn. Ca într-o joacă de copil tâmp, a turnat apă cu pipeta pe pleoape, iar pe urmă, pic cu pic, s-a prelins spre interior prin canalul ocular și s-a apucat de zgândărit cicatrici uitate. Dacă n-are de lucru își caută, nicio sfârâială, doar răni calcinate - amprente la purtător, mi-am zis. Dar nu, prădătoarea e metodică precum o picătură chinezească; a lins crusta amintirilor, chiar și pe cele mai bine pitite, până au răbufnit hemoragic. S-a așezat la înfulecat.
Înfruptându-se, le devora rând pe rând. Durea fiecare fibră din corp, iar eu zăceam într-o stare neputincioasă, cataleptică. Mișcă-te dacă poți. Sătulă a plescăit satisfăcută și și-a făcut siesta. Înaite de-a pleca și-a şters metodic urmele; un jet de apă, un frecat intens, iar un şuvoi şi iar... strat după strat, până la os, până la măduvă, curăța și iar curăța. Fie! mi-am zis, bestia te întoarce pe dos, dar poate e bine, nu suspina, ți-a golit seiful cranian, ți-a șterpelit amintirile care oricum nu erau înălțătoare, dar nu ți-a spălat mintea, o să fii ca nouă... mâine!... Na! Sună telefonul. E bai! „Mâine” s-a trezit. E azi şi azi e luni. E mare bai!
Insuportabil luni! Cască apatic. Nu știi că ziua se cunoaște de dimineață? Eiii, pune mâna la gură că mă înghiți. Alene îşi întinde braţele... Băi, băi băiete, ține-ți mâinile acasă! Vrei să cuprinzi toată săptămâna?
Imitându-l, papucii de casă se târâie năuci... hâârști... hârști... ba la baie, ba la bucătărie.
Ceva mai vioaie, periuța de dinți se agită de sus în jos, de jos în sus, la dreapta, la stânga. Săpunul amabil, cu prosopul pe braț, stă cumințel să-i vină rândul. Îmi face semn cu ochiul. Doamnele au prioritate!
La chiuveta din bucătărie ibricul își face de cap. Soarbe o gură apă. Bîîîr, e rece! Fuga la foc. În drum, lacom înghite două linguriţe de cafea. Bâldâbâc! Peste câteva minute clocoteşte... Nu-mi place aroma, n-are destul zahăr!, borborosește caimacul îmbufnat. Un strop de lapte îl calmează. Apropo, caimacule, văd că nu-ți place niciuna. Știi care-i cea mai bună?... Arabica, Robusta?... Nţţţ... Cea care ţi se dăruiește!... la pat.
Timpul grăbit: Hai! hai... Adio, cafea la... Pa, tu!
Scăpată din haremul anului, înfierată cu datele lui de identificare, o nouă dimineață fuge mâncând minutele. Se oprește la un colț de zi și neîncrezătoare se uită în jur. Uf! Ce spaimă am tras! Liniștită se sprijină, un ceas. Ca pe-o femeie uşoară, timpul o oferă egal tuturor: E a voastră, bucurați-vă!
Ți se scurg ochii după ea, tataie, nu te mai holba pe geam. Astă noapte să dai ortu’ și acu’ ți-au ieșit pupilele ca tentaculele melcului... Eu o ieu, așa cum îi șî zîc bogdaproste, nu credeam c-o să mai apuc vreuna... Așa-i tataie, s-o luăm cum e, părăsită de orice eveniment, goală-goluţă, tu muribund și eu muritor. Moșule, pe-o vreme d’asta, ce-aș putea să fac? Să număr... ba nu-s d’alea, ba nu-s cele, că de unde bani?Pute a sărăcie... chiar pute... Nu simți un iz lacustru?
Impasibilă la treburile lumești, natura zemuiește verde. Peste ea, din prea plin, iarba broaştei își întinde vălul mucilaginos...
Beah! Bre, nu vezi? N-auzi? Închide naibii apa!... Nicio reacție. Vorbesc la pereţi. Ce-ţi pasă?, n-ai apometre, n-ai criză... n-ai nici o grijă. Eu am... O clipă! O secundă, să prind trenul. No, c-am scăpat... Unde-i? Nu, soro, n-am scăpat marfarul... eu vorbeam de clipă. S-a dus...
Vineee... Același tren, aceiași navetiști. Unul din ei, mai îndrăzneț, scărpinând vorba: Ce bine arăți! Plata, pentru băgarea... în seamă, vine prompt: Frumuseţea este în ochii celui care privește! sau poate preferi: Frumusețea este a ta, călătorule!... Restul e tăcere... Ceilalți chicotesc. Mărunțiș cotidian! Instinctiv, întorc capul spre geam. Acolo, ar trebui să te zăresc... da, pe tine, veșnicul călător diurn. Mijesc ochii... Știi, n-am reușit nicicând să te privesc direct. Mereu, îmi veghezi traseul c-un ochi pătrunzător și orbitor de strălucitor... Acum, îmi doresc să mă las oblojită de căldura ta, să mă alini cu aripi de flutur, necondiționat, rotund-rotund... Cu siguranță, azi n-o să te văd... fiindcă tu, nesuferito, ai tras stolurile ca la carte, perfecţionist. Pe îndelete, ai îndesat norii. N-ai lăsat nici o crăpătură de aerisire. De la linia orizontului şi până la zenit, de la nord spre sud şi de la est spre vest, metodic rânduiți, stau în stive supraîncărcate blugi prespălaţi, pe diverse categorii: albicioşi, cenuşii, albăstrii, pentru baby, pentru cei grăsuţi... orice mărime găsești. Ai cumpărat tot mall-ul?... poate ai dat o tură și pe la second-hand-ul din colț... Uite! Unde să mai zboare păsările? Adulții înaripați au muțit. Puii lor chicotesc complici: Adio, lecții de decolare, survolare și aterizare... Ciripesc în cor: A venit vacanța, cu ploaia din Franța, hai copii... Un păsăroi, lovit în aripă, sfătos: Dacă nu vă place școala, ungeți-o, măi, cu slană... Da, de ce, nene?... S-o mânce cânii... Povești cu tâlc, antice și...
Apropo, nu închizi robinetul?... Insist!... Aha! Te faci că plouă. Ok! Plouă... Fiindcă alteori ai fost o belă, acum, mă ofer ca printre picături să-ţi pontez truda. Tu, toarnă pe unde vrei! Azi, mâine... oricând... oricât... Atenţie! N-o să-ţi trec în pontaj ore suplimentare, nici sâmbete şi nici sărbători legale, c-am și eu timpul meu personal, cel de descărnare: o halcă şi încă o halcă... și să curăţ carcasa, os cu os.
Ai rămas uimită? Asta-i bună! Nu știi că, din prea plin, totul reînvie? Şi-n în loc curat, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea, din fluidul primordial vor creşte noi culturi de muşchi, apoi, o să-mi ia timp să-i clasez: inferiori, superiori, filiformi, fusiformi, striaţi, scheletici, viscerali, netezi, lungi, laţi, scurţi... Nu promit, dar poate când voi ajunge la mușchiul cardiac, mă voi strădui să-mi amintesc de pactul „Rogvaiv”, de porumbel şi ramura de măslin.
Plouă!
- Hey, you!... Da, tu, tu... lasă Pink Floyd... La tine plouă sau plângi?
Cuvinte cheie :
Interesantă construcție. Scriere cursivă, proaspătă, plină de viață. Mi-a plăcut finalul :)
Cu drag,
Plouă mohorât, deprimant! Dimineți, zile înnorate... însă suntem toți în aceeași barcă, dar nu toți știu să înoate. Se descurcă fiecare cum poate.
Un text plăcut, totul o metaforă referitoare la viața searbădă, întunecoasă la care suntem supuși. De remarcat fantezia ta picurată cu regionalismele ce scot puțin climatul sumbru din text, dar și cu ironie, umor, pe un fond apăsător.
Mi-a plăcut!
Sofy
Multumesc frumos!
Corina Militaru a spus :
Interesantă construcție. Scriere cursivă, proaspătă, plină de viață. Mi-a plăcut finalul :)
Cu drag,
Mihaela Suciu a spus : Multumesc, Sofy!
Sofia Sincă a spus :Plouă mohorât, deprimant! Dimineți, zile înnorate... însă suntem toți în aceeași barcă, dar nu toți știu să înoate. Se descurcă fiecare cum poate.
Un text plăcut, totul o metaforă referitoare la viața searbădă, întunecoasă la care suntem supuși. De remarcat fantezia ta picurată cu regionalismele ce scot puțin climatul sumbru din text, dar și cu ironie, umor, pe un fond apăsător.
Mi-a plăcut!
Sofy
Foarte frumos! Imi place mult cum scrieti, va descopar cu fiecare text nou!
Mulțumesc! Să ne descoperim reciproc și să ne bucurăm de întâlnire.
Olimpia Sava a spus :
Foarte frumos! Imi place mult cum scrieti, va descopar cu fiecare text nou!
FONDATORI
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
ADA NEMESCU - poetă
MIHAELA POPA - poetă
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor