Capitolul I Luisa- Anii de liceu-1988-Transilvania

[Belean Maria Ileana]

Clopoţelul sună strident. Este luni, iar gustul dulce mentol îmi stăruie încăpăţânat pe buze. Mihai este iubirea vieţii mele, atât de frumos, atletic, părul ondulat, tipul acela de bărbat care face ca fetele să întoarcă privirea după el. Cămaşa roşie îi accentuează ochii seducători.

 --Scoateţi o foaie de hârtie!

   Trezită brusc din visare, nu-mi pot stăpâni un zâmbet de mulţumire, bineînţeles nu a trecut neobservat de profesorul de matematică.

 --Luisa, eşti cu noi?

 --Da, tovarăşe profesor.

   Profesorul Ducan era unul din cei mai iubiţi profesori, recunoscut prin devotamentul şi ataşamentul faţă de elevi. Îşi dorea să se realizeze fiecare. 

   Odată afişat subiectul pe tablă, toţi eram concentraţi la foaia de control. Pentru mine era o joacă rezolvarea exerciţiilor, fiind una din cei şapte elevi de liceu care făceau parte din cercul de matematică. Eram suficient de pregătită pentru Politehnică. Nănaşii mei vroiau să fac facultatea la Timişoara, cică"Lăsa-ţi fata la noi să o scoatem din satul acesta din capăt de lume!".Se întrezărea un viitor strălucit. Dar se pare că destinul avea alte planuri. 

   Am terminat lucrarea, după o verificare riguroasă o pun pe masă. Mai sunt cinci minute. Un val de căldură îmi invadează corpul, sărutul fierbinte îmi controlează mintea. Mă las pradă amintirii atât de blajine şi luminoase. Sunt îndrăgostită.

   Ieri a venit Mihai la noi să-i ceară bunicii permisiunea să-l însoţesc la film. Rulă pe marele ecran "Omul şi Fiara", o producţie indiană. I se adresă respectuos: 

 --Sarut mâna, tanti Anica. Rulează la cinematograful din oraş un film minunat. Aş dori s-o iau pe Luisa cu mine.  

   Bunica îl plăcea pe Mihai, chiar dacă în străfundul sufletului ei nu era împăcată. Îşi dorea altceva pentru nepoata ei. Este un tânăr înţelept, responsabil şi muncitor. Îl ştia de când era în scutece, vecin cu noi doar la câteva case distanţă. 

--Mergeţi, Mihai, dar la ora zece sunteţi acasă.

   Un zâmbet de satisfacţie şi fericire îl acapara. Nu rămâneau neobservaţi bujorii care-şi făceau cuib în faţa mea. Îmi luă mâna. În acel moment mii de ace simt în stomac. 

--Vin să te iau Luisa. Plecăm cu trenul de şase. Privirea lui mă soarbe, îi citesc parcă gândurile, dorinţa. Îi sunt dragă.

   Pe atunci nu aveam baie, doar un lighean în care încălzeam apa pe soba veche a bunicii, dar în acele momente viaţa simplă de la ţară, era plină de atâta împlinire, dragoste şi frumos. După o baie fierbinte, îmi usuc părul la soare. Este cald, iar vântul care adie încetişor, grăbeşte uscarea...cârlonţi se ridică pe umeri. Farduri nu erau, cel puţin nu ştiam de aşa ceva, nici nu aveam nevoie. În schimb aveam o rochie de mătase fără mâneci, lărguţă, mulată pe corp, roşie cu floricele în degrade, săndăluţe albe de imitaţie, chiar nu conta, puţin parfum de trandafiri pe care mi-l făcuseră cadou nănaşii, cumpărat din contrabandă de la sârbi.

   Eram gata.

   La portiţă apăru Mihai. Cămaşa roşie cu mâneci scurte îi venea perfect. Ginşii îi făcuse rost tot pe sub mână. Era mândru de ei, nu avea oricine. Înalt, cam slăbuţ la cei 23 de ani. 

   Am avut timp câteva clipe să-i studiez faţă proaspătă, zâmbetul acela flămând şi timid, ca şi cum m-ar fi găsit după o lungă, deznădăjduită despărţire. -oare ştie gândurile mele nearse, nemistuite? Nuuuuu! în acel moment cred că am roşit...

 --Luisa ţi-e bine?

 --Da...bunico, noi mergem.

 --Mergeţi cu bunul Dumnezeu, dragii mei copii!

   Mă luă de mână şi am plecat.

   Biletele au fost cumpărate din timp. Ne aşezăm cuminţi pe scăunele de pluş albastre, eram mai mult atentă la gesturile lui Mihai decât la film. Orice atingere îmi punea imaginaţia la încercare. Mă cuprinde cu braţul de umeri, precaut, neştiind la ce reacţie să se aştepte din partea mea. Lipsa reacţiei mele îl încurajează. Atât de multă tandreţe mă face să-mi doresc să nu mai mă trezesc niciodată, este aşa bine, degetul arătător îmi mângâie încet faţa. 

   Mă-ntorc. 

   Privirile ni se intersectează. Gândim acelaşi lucru fără curajul de a

spune ceva, poate nici nu era nevoie, inimile noastre dansau pe aceeaşi melodie, ce mult aş fi vrut să mă sărute...

   Filmul s-a terminat, luminile s-au aprins, iar noi cu pasi mărunţi ne îndreptăm spre ieşire. Nu mă lasă de mână nicio secundă, parcă să nu irosească preţul atingerilor, o înlănţuire de sentimente şi dorinţe. 

   Ajungem la timp acasă. Timpul petrecut împreună se apropie de sfârşit. În faţa portiţei ne oprim stingheri, ocolindu-ne privirile. -vreau să mă sărute. 

--Luisa, sper că te-ai simţit bine. Aceste câteva ore petrecute cu tine au fost magice.

  Îmi luă mâna şi din instict sau drag o săruta.

--Ştii, eu ţin mult la tine.

 --Şi eu, Mihai.

  O şuviţă rebelă de păr îmi căzu peste faţă. Tremuram de emoţii. Cu mână îmi îndepărta şuviţa, se apropie...-Doamne, o să mă sărute! nu ştiam ce să fac, îmi doream aşa de mult şi acum că se va întâmpla , mă pierd. De frica faptului că nu o va face, sau vreun gest necugetat de al meu să nu-l facă să se răzgândească, nu mişc...şi? buzele se apropie, umede, calde, îmi ţine faţa cu ambele mâini, într-un sărut plin de dorinţe înăbuşite. Unde încape atâta fericire în micul şi firavul trup?

 --Noapte bună, Luisa.

 --Noapte bună, Mihai.

 

*

 

Clopoţelul sună. Un murmur de satisfacţie scaldă clasa. 

 --Luisa, vii cu noi la o prăjitură?

 --Îmi pare rău Maria, dar trebuie să ajung acasă.

   Maria era colega mea de bancă şi cea mai bună prietenă. Părul roşcat şi ondulat era strâns în două codiţe, iar faţa îi era plină de pistrui. Locuia la două sate distanţă, până la ora patru nu avea mijloc de transport să ajungă acasă. Liceul organiza ore de meditaţii pentru ei. 

 --Luisa, chipul tău luminează în mii de scântei de fericire. 

   Un zâmbet vinovat se aşează pe faţă.

 --Maria, este ceva mai presus, ceva ce nu pot controla, este un vals al sentimentelor, cred că sunt îndrăgostită.

 --Vreau şi eu!

--Să dea Dumnezeu, Maria, să-ţi găseşti şi tu perechea potrivită, eu simt că Mihai este ceea ce-mi doresc, am plecat, ne vedem dimineaţă, te pup, prietenă dragă. Paa.

 --Pa, Luisa.

 

 

[Sofia Sincă]

Amintiri metronomice, pe secunde aproape, adolescentine, dar interesante şi mai ales nostalgice.

Am recitit cu plăcere şi recomand celor ce trec pe aici. Fiecare se poate regăsi, cel puţin într-un pasaj de al tău.

Sofy

[Bonnie Mihali]

Valsul sentimentelor celor doi indragostiti m-a cuprins si pe mine in vartejul lui... Ce frumoasa e prima iubire!!!

[Belean Maria Ileana]

si raspunsul tau lumineaza marginea sufletului...pupp
Mihaela Popa a spus :

Candoarea primei iubiri, printre lucrări de control, teze, teme... clopoţei de multe feluri!

"-Luisa, chipul tău luminează în mii de scântei de fericire. "

[Belean Maria Ileana]

multumesc din suflet Bonie...te imbratisez cu drag

Curelciuc Bombonica a spus :

Valsul sentimentelor celor doi indragostiti m-a cuprins si pe mine in vartejul lui... Ce frumoasa e prima iubire!!!

[Belean Maria Ileana]

Sofy, mai sunt capitole, printre care si noi...inca scriu, dar timpul mi-a devenit dusman...multumesc cu drag

Sofia Sincă a spus :

Amintiri metronomice, pe secunde aproape, adolescentine, dar interesante şi mai ales nostalgice.

Am recitit cu plăcere şi recomand celor ce trec pe aici. Fiecare se poate regăsi, cel puţin într-un pasaj de al tău.

Sofy

[Ionel Mony Constantin]

Plasarea acţiunii in 1998, adica la 9 ani de la revolutie intra in contradicţie cu o serie de afirmaţii din text, ceea ce creează anacronisme ( un ex:--Da, tovarăşe profesor. )

Alte "ciudatenii" :

o rochie de mătase fără mâneci, lărguţă, mulată pe corp

Ne aşezăm cuminţi pe scăunelede pluş albastre/ suntem la un cinema

 Sunt şi unele repetiţii, inclusiv erori la diacritice, typo (cârlonţi), inversiuni de exprimare ...

 O altă problemă o reprezinta folosirea verbelor la timpuri diferite pentru aceeaşi acţiune. Un exemplu:

Ieri a venit Mihai la noi să-i ceară bunicii permisiunea să-l însoţesc la film. Rulă pe marele ecran...

Ar fi bine ca autoarea in episoadele următoare sa acorde atenţie stilisticii, textului care se anunţă plăcut lecturii, plin de sentimentalism adolescentin