Cap.31. Insula Magică a Fericirii

[Nicolae Sărătean]

                                         31. Prima lecţie de magie. Tortul de clătite!

             Plaja, răsuna de râsetele  fericite ale copiilor, care alergau desculţi pe nisipul alb ca zăpada jucându-se cu fluturii şi păsărelele ciripitoare şi zglobii, încercând de atâtea ori să le prindă dar fără succes. Prinţesele, nu-i scăpau din ochi, în apă nişte pescăruşi se luau la întrecere cu o trupă de jucăuşi delfini albi,  umbra maiestuoşilor arbori desfăta toată suflarea împreună cu uşoară briză a lagunei.

            Copiii crescuseră, făcând o comparaţie cu doi de aceiaşi vârstă pe Pământ, arătau cam de cinci, şase ani, frumoşi gălăgioşi, mereu mânaţi de curiozitate, descoperind în fiecare zi lucruri şi jocuri noi, înconjuraţi de dragostea întregii Insule Magice a Fericirii.
           - Mamă, mi-e foame spuse Pitufinc apropiindu-se urmat de Pitufinca, de locul unde cele două mame supravegheau îndeaproape jocurile lor.
           - Ce-ar dori, micuţii mei? întrebă Cristalina, sorbindu-i din priviri.
           -  Păi eu aş mânca prăjiturele cu cremă de vanilie, frişcă şi ciocolată, câteva savarine sau chiar faimosul tort cu foi de clătite al Lady-ei Aripel, umplut cu nucă, alune, cremă tiramisu şi ciocolată! spuse pe un ton deosebit de dulce şi rugător micuţa Pitufinca
           - Eu aş vrea ca tortul să fie cu cremă de zahăr ars, ciocolată şi coniac, iar de băut, un cocktail siete maravillas(şapte minuni), pe care doar magul ştie să-l facă, asta ca să profităm că-l avem aici, sub comanda nostră! spuse autoritar Pitufinc.
           - Nu, eu vreu doar suc de fructe cu mult ananas şi fără lămâie! Coktail-ul  ăsta este destul de periculos Pitufinc, nu avem voie... când l-am probat atunci, găsindu-l în pahare după partida lor de cărţi, ne-a cam făcut să călătorim prin astralul insulei şi  de-abia ne reveniserăm, îţi aminteşti? Siete maravillas este altă invenţie a magului, un amestec de lichior, coniac, wishey, rom, tequila, fructe şi sifon, acestea nu pot fi băute decât de cei mari, cu experienţă, căliţi şi purificaţi în aceste magice băuturi, nu de nişte suflete  tinere cum suntem noi, spuse Pitufinca, deosebit de mândră că ştiuse să-i explice lui Pitufinc cele de mai sus,  îndreptându-se spre braţele Cleştarinei.
           - Îndată vom merge acasă şi vom pregăti tortul acela de clătite pe care-l vom umple cu ce vreţi voi, strigă Magul Ţânţărin, care se apropie neobservat la braţul Lady-ei Orhidelia. Aceasta sări asupra lor simulând că ar fi o mare pasăre de pradă, ameninţându-i că i-ar prinde în gheare, cei doi micuţi intraseră repede în joc alergând în jurul ei şi lăsându-se vânaţi până la urmă, îmbrăţişaţi şi sărutaţi.
          - Magule, vino să ne jucăm împreună! strigară plini de surpriză, sărind apoi în braţele acestuia. Tu ştii atâtea jocuri şi trucuri frumoase! Poţi să te transformi într-un inorog înaripat şi să ne duci deasupra norilor sau măcar într-un măgăruş, spuse Pitufinca, cu un zâmbet căruia nu i-ar fi rezistat nici Dumnezeu însuşi.
           Pe dată Magul se aruncă în patru labe, şi scoţând câteva răgete puternice se transformă în ochii dornicilor călăreţi, care fără să mai aştepte altă invitaţie îi şi săriseră în spinare extaziaţi de bucurie. Alerga magul precum un măgar împiedecat sub râsetele şi chiotele fericite pline de culoare ale copiilor şi ale mamelor, până când Lady Orhidelia le adusese aminte de clătite.
         - Hei, voi de acolo! Lasăţi bietul animal să se odihnească, parcati-l undeva la umbra şi daţi-i o bere, nu vedeţi că i-aţi scos deja sufletul? Haideţi, parcă Magul a promis că face tort de clătite, să mergem şi mie îmi este foame.
         - Dar unde să mergem, El le face aici pe loc, exclamă oarecum nemulţumit, neplăcându-i situaţia cu plecarea acasă, Pitufinc. Nu-i aşa Magule? Haide, scoate bagheta şi pregăteşte-ne un platou uriaş îndată.
         - Păi astăzi vreau să vă învăţ şi pe voi, dragii şi frumoşii mei îngeraşi! Veţi învăţa să faceţi singuri aceste binecuvântate bunătăţi, clătitele, pe care apoi le vom umple împreună foaie cu foaie, până măreţul tort va fi construit, deci va fi prima voastră lecţie şi iniţierea în tainele magiei! Să mergem deci la palat, sunteţi invitaţii mei în bucătărie!
        - Copiii, curioşi nevoie mare îi puneau o mulţime de întrebări, neînţelegând ce vrea să spună cu făcutul clătitelor. Erau obişnuiţi până acum să ceară orice lucru şi mamele, taţii sau oricărei fiinţe de pe Insula Magică şi aceştia le făceau capriciile pe dată. Înţelegeau ei că Magul le pregăteşte oarecum o surpriză sau un nou joc şi erau tare nerăbdători să afle despre ce este vorba.
           Ajunşi în bucătărie, marele bucătar îşi pusese un halat, îşi suflecă mânecile şi pregăti pe dată toate cele necesare întru înfăptuirea marelui ritual. Micile ajutoare de bucătar se aşezară în faţa mesei, uitându-se la acele ingrediente, neînţelegând la ce vor folosi, dar aşteptând destul de cuminţi şi atenţi, marea surpriza ce li se pregătea.
          - Dragii mei elevi! Astăzi şi cu această lecţie veţi începe şcoala magiei şi drumul vostru întru a deveni maieştri absoluti în arta creaţiei. Orice lucru creat după cum ştiţi, trebuie să satisfacă nişte dorinţe şi necesităţi, adică magia nu se face aiurea, este cel mai serios lucru posibil. Necesitatea de a ne hrăni este una de bază şi pentru asta trebuie să învăţăm cum să ne pregătim hrana şi ce este aceasta de fapt. Când veţi înţelege întreg procesul, voi înşivă veţi putea să-l repetaţi ori de câte ori aveţi nevoie şi în funcţie de cât de repede şi bine  învăţaţi, mai devreme sau mai târziu ajungeţi magi experti dar înainte, bucătari desăvârşiţi. Priviţi, pe această masă am aranjat cele necesare pentru a face doritele şi mult aşteptatele clătite, de care voi dragii mei, aveţi atâta nevoie întru a vă astâmpăra foamea şi de care vă veţi aduce aminte întreaga eternitate.
          - Mai repede Magule spuse Pitufinca! De ce vorbesti atat? Ne este foame, nu înţelegi? Mereu vi cu teorii...Pentru ce trebuie să ne arăţi aceste lucruri cu care ai umplut masa! Fă-ne odată tortul de clătite şi gata!
         - Când  o să vedeţi cum se fac, sunt sigur că veţi uita de foame, iar când o să pricepeţi adevăratul joc al magiei, veţi dori să repetăm în fiecare zi acest ritual măreţ!
           Luă între timp un castron sub privirile lor uimite, Lady Orhidelia şi mamele lor, Cristalina şi Cleştarina le făceau semne să stea cuminţi şi să-l urmărească, astfel în scurt timp acesta le captă atenţia. Puse făina în castron, apoi puţină sare, zahăr şi ulei, adăugă lapte, apă, ouă şi câteva arome dintr-un pliculeţ, amestecând totul cu un mixer şi pe dată faimosul aluat  fu pregătit.
         - Aţi observat ce am făcut aici? Clătitele sunt aproape gata!
         - Nu văd nici o clătită! spuse mica prinţesă puţin dezamăgită, dar curioasă nevoie mare, pe dată îşi bagă degetul să guste, scuipând apoi aluatul ca arsă! Să nu guşti Pitufinc, ce a făcut Magul aici, nu poate fi decât o glumă, ori nu i-a reuşit vraja! Nu seamănă cu nimic la gust cu faimoasele torturi şi prăjituri, ale lady-ei Aripel sau ale Tricontesei Pişcotel!
         - Staţi, nu v-am spus că am terminat! Aşteptaţi şi observaţi cu atenţie! Acesta este procesul tuturor lucrurilor! Trebuie să aveţi răbdare, nimic nu se face doar bătând din palme! Rămăseseră puţin dezamăgiţi, dar se liniştiseră apoi şi se aşezară cuminţi, aşteptând să vadă desfăşurarea lucrurilor.
         În momentul în care aprinse focul şi puse tigaia, se speriaseră puţin şi priveau întrebători spre mamele lor, dar acestea îi liniştiseră cu privirile lor zâmbitoare şi liniştitoare.
       - Acum ce vrei să faci magule, ţi-e frig? De ce ai aprins focul întrebă prinţul Pitufinc!
       - Îndată veţi vedea tot secretul magiei, spuse magul golind cu un polonic puţin din aluatul fluid şi când în contact cu uleiul începu să sfârâie, copiii o rupseseră speriaţi la fugă, cuibărindu-se în braţele mamelor. Din nou îi liniştiră, apoi după ce zgomotul aluatului din tigaie scăzu în intensitate, vestitul bucătar luă tigaia, o balansă şi lansă printr-o mişcare măiastră şi sigură, fără măcar să clipeasca, clătita coaptă pe jumătate, în aer, unde făcuse o acrobatică întoarcere şi ateriză perfect întinsă, înapoi în tigaia vrăjită.
           Micuţii adepţi iniţiaţi, rămăseseră muţi dar totodată puţin speriaţi, neştiind dacă va mai sări odată din tigaie sau nu! Datorită dexterităţii magului, nu observaseră că acesta aruncase clătita, astfel crezuseră că sărise singură şi acum se uitau la ceea ce se afla în fundul tigăii cu deosebit respect, neştiind ce să creadă.
        După un moment de tăcere în care li se auzeau inimioarele zbătându-se Pitufinca exclama:
        - Clatitele acestea sunt vii? Ai grija Pitufinc, poate să-ţi sară în faţa! Nu te apropia prea mult! Nu ai văzut ce salturi face?
           Prinţesele, mamele lor şi Lady Orhidelia, de-abia îşi mai ţineau râsul, dar îi liniştiseră repede cu un deget dus la buze.
        - Gata! Cine vrea să guste? Pe asta o sacrificăm! spuse vestitul bucătar, aruncând-o într-o farfurie. Heideţi, curaj că-i comestibilă şi de-abia aşteaptă să sfârşească în guriţele voastre!

          Copiii uimiţi, încă aflaţi sub efectul celor văzute se uitau la clătită ca la a nu ştiu câta minune a lumii. Ceea ce văzuseră încă nu-şi credeau ochilor. Nu-şi imaginau că din acea făină pufoasă şi din amestecul făcut de mag ar fi putut să iasa aşa ceva.
        - Asta este o vrajă de-a ta magule! O iluzie! Sigur ce văzuserăm nu-i adevărat, spuse Pitufinca! Este imposibil ca din acea apă tulbure şi mocirloasă să faci clătite! Mamă! Spune-mi că nu-i adevărat!
       - Este foarte adevărat! zise surâzând Prinţesa Cleştarina. Astăzi, veţi învăţa o lecţie deosebit de importantă, poate cea mai importantă lecţie! Exact cum v-a spus Magul, rămâneţi foarte atenţi şi priviţi în continuare! Tot secretul magiei, constă în acest proces!
          Uimiţi peste măsură după ce o înfulecară în grabă şi lăudând-o nespus, începură a vedea lucrurile cu alţi ochi. Având curiozitatea stârnită la maxim, nu se mai dezlipeau de lângă tigaia făcătoare de minuni a Magului Ţânţărin şi dintr-odată jocul începu să le placă, astfel uitară de orice altceva, atenţia fiindu-le acaparată pe dată.
         - Magule, spuse Pitufinca! eu aş putea să fac una?
         - Desigur frumoasa mea, de când aştept să-mi dai o mână de ajutor...în acelaşi timp îi pusese coada tigăii în palma-i firavă pe care micuţa bucătăreasă magiciană, o prinsese cu toată puterea, bineînţeles că Magul o ajută puţin prima oară, golindu-i aluatul şi îndrumând-o să o pună pe foc. După ce se copsese îndeajuns pe o parte îi spuse:
        - Ai văzut cum am întors-o eu? încearcă şi tu! Magul prinsese tigaia peste mânuţele mici ale prinţesei, făcură un mic balans împreună, apoi o lansară în aer. Clătita, făcu o frumoasă întoarcere precum gimnastele şi se aşeză frumos, cuminte, la locul său pe fundul tigăii.
        - Mamă! Ai văzut, am reuşit! Pitufinc! Am reusit!
Alergă în braţele mamei scoţând chiote de bucurie, aceasta zâmbea satisfăcută, Prinţul Pitufinc oarecum încurcat şi nevenindu-i să creadă se apropie de mag şi-i spuse:
        - Dă-mi tigaia te rog şi eu vreau să încerc! Magul repetă procedeul întocmai şi în câteva clipe prima clătită făcută de Pitufinc, se întindea pe suprafaţa platoului aşteptând următoarea operaţie, adică ungerea cu ciocolată şi învelirea ei.
          Bucuroşi peste măsură, jocul de-a magia îi prinseseră bine de tot, rând pe rând apucau tigaia şi repetau toate operaţiunile, ajutaţi şi vegheaţi, râsetele şi chiotele de bucurie ale micuţilor, pictau feţele mamelor, a Lady-ei Orhidelia şi a fericitului bucătar, în cele mai frumoase culori ale fericirii. În urma multor exerciţii în care clătitele, că nişte adevărate zâne înaripate, zburau şi aterizau în diferite alte locuri decât în tigaie, lansate fiind cu prea multe emoţii şi cu neîncrederea celui ce face un lucru pentru prima oară, reuşiseră într-un final ambii copii să le întoarcă fără să le arunce pe jos, spre satisfacţia lor deplină, a maestrului şi al întregii asistenţe. Când farfuria se umpluse bine, urmă operaţia de umplere şi zidire a faimosului tort, pe care-l mâncară apoi considerându-l cea mai gustoasă, măreaţă şi desăvârşită operă culinară.

            Mereu îşi vor aminti cu drag de această primă lecţie de magie şi la rândul lor când vor fi desăvârşiţi o vor preda viitorilor discipoli, în acelaşi mod.
După această minunată distracţie, Magul Ţânţărin a făcut oficial anunţul de începere a şcolii. Pitufinc şi Pitufinca, primiseră botezul iniţierii, fiind deci pregătiţi întru a deveni elevi, au primit vestea cu mare bucurie, aruncându-se în braţele sale, înconjurându-l cu cea mai mare dragoste de care erau în stare şi mulţumindu-i pentru spectacolul oferit, nerăbdători peste măsură de a învăţa şi urca pe scara evoluţiei.

[Sofia Sincă]

Dragă magule, dacă ai încântat copiii cu această magie, nouă celor maturi nu ne-ai spus mare lucru. Clătitele sunt cele mai banale bunătăţi din lume. Iar acest capitol, atât de pueril, pe lângă celălalt scris cu tentă ştiinţifică, pentru capete mult mai mature, încât, chiar că nu-i văd locul pe aici. Acesta e un capitol pentru copii de cinci ani, pe care să-l citească mamele lor la culcare... Dar asta este doar părerea mea.

Trebuie să treci peste el, ai ceva mai mult de periat.

răsuna de râsetele de fericire - ai putea scoate un  de

Copii crescuseră, arătau deja ca doi copii pământeni, - copii, copii, copii peste tot. Prea mulţi ''copii'', mai ales în prima jumătate de text.

- Copiii, curioşi nevoie mare îi puneau;   - Înainte de toate, pe această masă,- la aceste două alineate nu este nevoie de linie de dialog.

Lady-ei Orgidelia, - Orhidelia

întru a devenii elevi,- a deveni

Eu am citit cu plăcere şi plec să fac nişte clătite magice.

Sofy

[Nicolae Sărătean]

Dragă Sofy, înainte de toate îţi mulţumesc şi-mi cer scuze că-l postasem fără corectările adecvate... L-am periat destul de bine acum,  dar oricât l-aş aranja, tot aşa mai infantil rămâne...  Aşa am simţit să-l scriu, deoarece lecţiile  importante  ale vieţii, se învaţă

 la aceste vârste fragede!  Poate îţi vei da seama în următoarele capitole , că fără acesta, scrierea şi-ar pierde sensul!

 Mi-aş dori mult să mai treci odată peste acest capitol şi sper să nu mai existe nicio greşală!

Iţi mulţumesc anticipat pentru tot ce faci şi eşti!

Cu drag şi prietenie,

[Sofia Sincă]

Parcă a mai prins ceva consistenţă textul, sau faptul că-l citesc a doua oară, detaşată complet de anteriorul. Şi măcar pentru torul de clătite... Altfel devine situaţia când vorbim despre un  tort. :)) Au dispărut incovenientele de ieri dar au apărut altele. Eu aş zice să nu te mai grăbeşti. Scrii la foc automat şi e normal să apară carenţe.

''ce se aruncă asupra celor doi micuţi precum o acvilă, îi îmbrăţişă şi-i sărută sub încercările celor doi de a se elibera, exclamând plini de surpriză, sărind apoi în braţele magului.,'' - această frază este extrem de lungă, dă impresia unui proces verbal explicativ. Şi apoi comparaţia cu acvila... nu ştiu dacă e cea mai nimerită. Acvila se aruncă asupra prăzii s-o devoreze, în sensul de a o mânca. Însă tu hotărăti. Am vrut să-ţi zic de ieri dar erau prea multe de...

şi a mamelor, - ale mamelor

ingrediente, neânţelegând- neînţelegând

înainte, bucătari desăvârşiţi. Înainte de toate,- ''înainte'' repetat şi nu dă bine

Uimiţi peste măsură după ce o înfulecară în grabă şi lăudând-o peste măsură, atraşi peste măsură - prea multe ''măsuri'' - măsură

primiseră botezul iniţiatului, - eu zic că ar suna mai bine ''botezul iniţierii''

Am citit precum ai dorit.

Sofy

[Nicolae Sărătean]

offf! Graba asta! :)  Am corectat Sofy dragă, chiar mai găsisem câte ceva ... Îţi mulţumesc din suflet, va trebui să merg cu frâna pusă, astfel  nu voi mai pierde atâta timp revenind  de atâtea ori asupra unui text.

Multe ,multe,mulţumiri!

Sofia Sincă a spus :

Parcă a mai prins ceva consistenţă textul, sau faptul că-l citesc a doua oară, detaşată complet de anteriorul. Şi măcar pentru torul de clătite... Altfel devine situaţia când vorbim despre un  tort. :)) Au dispărut incovenientele de ieri dar au apărut altele. Eu aş zice să nu te mai grăbeşti. Scrii la foc automat şi e normal să apară carenţe.

''ce se aruncă asupra celor doi micuţi precum o acvilă, îi îmbrăţişă şi-i sărută sub încercările celor doi de a se elibera, exclamând plini de surpriză, sărind apoi în braţele magului.,'' - această frază este extrem de lungă, dă impresia unui proces verbal explicativ. Şi apoi comparaţia cu acvila... nu ştiu dacă e cea mai nimerită. Acvila se aruncă asupra prăzii s-o devoreze, în sensul de a o mânca. Însă tu hotărăti. Am vrut să-ţi zic de ieri dar erau prea multe de...

şi a mamelor, - ale mamelor

ingrediente, neânţelegând- neînţelegând

înainte, bucătari desăvârşiţi. Înainte de toate,- ''înainte'' repetat şi nu dă bine

Uimiţi peste măsură după ce o înfulecară în grabă şi lăudând-o peste măsură, atraşi peste măsură - prea multe ''măsuri'' - măsură

primiseră botezul iniţiatului, - eu zic că ar suna mai bine ''botezul iniţierii''

Am citit precum ai dorit.

Sofy

[Corina Militaru]

Ideea ar putea fi ca, in ciuda asteptarilor noastre magia se gaseste in lucrurile marunte. O descoperim facand cu pasiune cele mai banale activitati. Forma n-o comentez, vreau sa vad intregul. Astept continuarea.

Cu prietenie, 

[Nicolae Sărătean]

Se găseşte în tot şi toate Corina, doar că este înţeleasă mult mai bine începând cu cele mai mărunte lucruri şi ajungând apoi la o autocunoştere de sine, a creatorului şi experimentatorului vieţii, în tot şi toate, văzute şi nevăzute! Îţi mulţumesc pentru încredere şi fidelitate!

 Cu prietenie,

Corina Militaru a spus :

Ideea ar putea fi ca, in ciuda asteptarilor noastre magia se gaseste in lucrurile marunte. O descoperim facand cu pasiune cele mai banale activitati. Forma n-o comentez, vreau sa vad intregul. Astept continuarea.

Cu prietenie, 

[Nicolae Sărătean]

 da, lăsasem aceste greşeli, expres pentru tine Mihaela dragă:)))   Glumesc! Mii de mulţumiri, am corectat! Fugi la clătite! :)

Mihaela Popa a spus :

mie ai reuşit să îmi faci poftă de clătite săltăreţe :)

de corectat

"a vă stâmpăra foamea" - astâmpăra

"Clatitele astea sunt vi?" - clătitele acestea sunt vii?

cu prietenie,

Mihaela