cap. 29 Insula Magică a Fericirii

[Nicolae Sărătean]

                                      

                                                       29. Gaura neagră

               - Principe! Ne aşteaptă cea mai mare şi teribila aventură a vieţii noastre! spuse Sweet Aladdin. Având binecuvântarea Marelui Magus, a frumosei Venus şi a membrilor consiliului de administraţie a insulei, dotaţi fiind cu capacităţile şi sentimentele cele mai măreţe îl vom găsi, vom lupta împreună şi vom învinge!
              - Odată intraţi avem doar două posibilităţi! răspunse Principele încruntat, foarte nerăbdător în a se arunca în această aventură. Să-l găsim şi să-l aducem înapoi cu orice preţ! La a doua nici nu vreau să mă gândesc!
              Urcară pe covorul fermecat al sultanului, salutară mulţimea care nu înceta cu încurajările şi se avântară pe urmele magului Ţânţărin.  Întrarea găurii negre deschise de Magus îi înghiţise pe dată şi se făcură nevăzuţi în abisurile întunecate.
             Se simţiră pentru prima oară atât de mici în imensitatea spaţiului, viteza ameţitoare fără pic de lumină, şuierele şi ecourile de groază ce se auzeau repetându-se la nesfârşit, miile de voci şi strigăte în agonie, toate acestea, într-un vacarm de nedescris, trezea în ei stari de mult uitate cu o uşoara tentă de frică.
            Se concentrară făcând uz de puterea celui de-al treilea ochi pentru a se orienta, căutară telepatic să intre pe aceeaşi frecvenţă a magulul şi în scurt timp îl detectară. Mare le-a fost bucuria cand reusisera să recepţioneze mesajele sale . Le  transmitea să se apropie cu grijă, trimiţându-le informaţii cu privire la locaţia sa şi ruta pe care trebuiau să o urmeze.

            Tunelul părea interminabil dar dintr-odată în faţa lor ca un punct ce se tot mărea, desluşiră capătul acestuia. Erau aproape. Sweet Aladdin începu să frâneze şi micşorând viteza, dinaintea lor apăruseră desluşindu-se din ce în ce mai bine, formele unor munţi întunecaţi din marmură neagră. Peisajul nu era altceva decât copia exactă a Insulei Magice, dar totul era marmură în tonuri închise şi puţina lumină, reflecta din toate feţele pietrelor fără să i se poată distinge sursa, totuşi destul pentru a putea distinge formele şi detaliile. Înaintară cu grijă, din mesajele magului îşi dădură seama că sunt destul de aproape, astfel înaintau precauţi. Înţeleseseră în acelaşi timp, că acesta era prizonierul spiritelor maligne şi se află în mare pericol.
            La un semn făcut de Sweet Aladin, se opriră. O umbră trecu în mare viteză pe deasupra lor. Principele tăie de două ori aerul cu spada scoasă din reflex, cu o viteză ameţitoare. Se răsturnă într-o parte, fandă puţin lateral tăind încă odată forma transparentă a spiritului ce-i atacaseră pe neaşteptate, dar fără succes. Acesta nu putea fi atins de lama unei săbii.
          - Atenţie frate! îl avertizează pe Sweet Aladdin. Spiritul îi luase deja lampa şi se îndepărta cu o viteză ameţitoare.
          - Sprânceana dreapta principe, strigă sultanul! În momentul în care hoţul încerca să vireze la stânga pe sub o arcadă de marmură aproape pierzându-se din ochii celor doi, cu o bufnitură asurzitoare, imensa arcadă se prefăcu într-o lavă groasă aprinsă, care se revărsă peste fur, îngropândul şi făcându-l să scape lampa fermecată, rămânând pe veci prizonier în piatra topită de principe.
        - Ufff, scăpă un oftat cu tentă de uimire, Aladdin! Cred că le-am dat de ştire că suntem aici! Apucă repede lampa ce se rostogolise la câţiva paşi, apoi se oprise lângă o stâncă şi eliberă pe dată duhul. Îl scosese, în primul rând pentru a reduce posibilităţile acestuia de a cădea prizonier pe mâini necunoscute şi minţi malefice iar în al doilea rând, era sigur că putea să le fie de mare ajutor şi folos. De această dată, îi dădu ordinul de a lua înfăţişarea spiritului distrus de fratele său, aşadar se transformă pe dată, deghizându-se perfect întru a putea să le fie de maxim ajutor celor doi.
         - Frate, spuse principele! Cred că ar fi mai bine să creăm o ambuscadă! Să trimitem duhul să-i atragă pe toţi aici. Dacă reuşim să-i adunăm laolaltă şi împreună cu magul care poate să-i prindă într-un cerc şi să-mi procure energia necesară, i-aş putea preface pe toţi în stânca de marmură cât ai clipi!
        - Da, da! uiţi cel mai important amănunt, magul! Înainte, trebuie să-l găsim şi să-l eliberăm, dragul meu fraţior, răspunse sultanul! Ideea ta este cât se poate de bună, dar pentru a o pune în aplicare este nevoie de multă energie, deci cu mag sau fără, încă nu ştim dacă s-ar putea achiziţiona din aceste locuri cantitatea şi intensitatea necesară, pentru a termina odată pentru totdeauna cu ei. Să mergem aşadar, în curând vom afla!
         Îşi continuară drumul puţin mai precauţi de această dată, duhul mergea înaintea lor la o distanţă apreciabilă avertizându-i la orice pericol ce ar putea să apară pe neaşteptate...
        Ce se întâmplase cu adevărat la sfârşitul luptei când Magul Ţânţărin se lansase călare pe Oruoburus urmărit de toate aceste entităţi maligne în această gaură neagră? Cum ajunse prizonier? La aceste lucruri se gândeau cei doi fraţi, când Duhul le făcu semn de oprire. Se apropiară încet, în faţa lor se deschidea strada principală a palatului mult cunoscută de ei totul în marmură întunecată, începând de la flori şi arbori, până la păsări în nemişcare şi fluturi, toate păreau sculptate în gheaţă neagră.
          Se pitiră în spatele unui copac, gândindu-se cum să intre în subsolurile palatului, de unde primiră locaţia magului. În faţa intrării principale existau doi străjeri colosali, două entităţi în formă de dragoni, în rest toate străzile, parcurile şi împrejurimile păreau pusti.
       - Ar fi bine să avem un plan  bun, zise principele! Ca să luptăm cu aceste entităţi avem doar două posibilităţi! Să ne transformăm la fel şi noi, ceea ce nu putem fără ajutorul magului, sau a doua variantă, să-i distragem, să facem cumva, să se îndepărteze de intrare, astfel camuflaţi şi cu duhul înaintea noastră, am putea trece neobservaţi! Sultanul îi transmite telepatic magului aşteptând un sfat din partea acestuia, spunându-i că sunt foarte aproape. Acesta le spusese urgent:
        - Am invocat un ritual pentru voi, ca să vă transformaţi, adică o să fiţi invizibili pentru majoritatea dintre ei, veţi fi la fel dar pentru foarte scurt timp, atât cât să ajungeţi la mine. Aveţi mare grijă, dacă nu ajungeţi în acest timp, reveniţi la vechea înfăţişare şi nu o să puteţi scăpa. Ca să-i învingem, trebuie să fim toţi trei împreună, pentru a putea invoca ritualul de condensare a energiei necesară principelui pentru a-i distruge definitiv. Mesajul se întrerupse dintr-odată, cei doi simţiseră un fior rece pe coloana vertebrală şi se transformară. Se înţeleseseră din priviri şi ieşiră în grabă din ascunzătoarea ce le-o oferea copacul îndreptându-se încrezători spre poarta palatului. Vraja Magului Ţânţărin dăduse roade şi cei doi înaintau acum încrezători spre izbândă.
            Prin transformarea la care au fost supuşi, câştigară un surplus enorm de energie. Mişcările lor deveniseră mult mai rapide astfel din două lovituri împărţite cu dărnicie şi măiestrie, îi paralizară pe cei doi paznici dragoni de la intrare care rămăseseră imobili, fără ca nimeni să prindă de veste.
            Se furişară tăcuţi în palat şi se amestecară cu mulţimea pestriţă, apropiindu-se de capul scărilor ce coborau la subsol. Băgară de seamă că holul era plin de paznici, astfel creară o ambuscadă cu ajutorul duhului care se deghiză în comandantul gărzilor, chemându-şi toţi străjerii într-un loc mai dosit, unde prietenii noştri îi aşteptară anihilându-i şi aplicându-le acelaşi tratament ca şi celor de la intrarea principală, lăsându-i fără energie, imobilizaţi pentru câteva clipe, dar destul pentru ca ei să-şi poată continua drumul, în linişte.
             Ajunşi la capătul unor scări ce coborau în spirală întâlniră alţi soldaţi, în formă de uriaşi şerpi înaripaţi încolonaţi de-a lungul zidului cu ochii transparenţi ca de gheaţă aţintindu-i întrebători, pe cei doi temerari. Unul dintre ei ce părea căpetenia lor se apropie şi pe un ton foarte autoritar le spuse:
          - Ce căutaţi în această zonă? Aici nu are voie nimeni decât comandantul, sau dacă aveţi ordine semnate de el însuşi!
         - Da, avem semnătura lui raspunse sultanul băgând mâna în sân, în acelaşi timp scoţând faimosul iatagan şi printr-o rapidă întoarcere îl străfulgeră pe acesta fără drept de replică, lăsându-l anesteziat, fără posibilitatea de a mai scoate vreun sunet sau a mai face vreo mişcare. Principele se aruncă într-o parte eschivând o săgeată semitransparentă ce porni din arbaleta unuia dintre gardieni. Se răsucise, prinzând-o şi relansând spre grupul inamicilor. Aceasta străbătu aerul cu o viteză uimitoare, transversă câţiva atacanţi scoţându-i din joc şi se înfipse în marea uşa a celulei, ce-i separa de Magul Ţânţărin.
            Lupta dură vreme de câteva clipe. Măiestria, curajul şi priceperea celor doi îşi spuse cuvântul şi de astă dată. Iataganul sultanului îşi făcea datoria,cu o repeziciune uimitoare, lăsând în urmă cozi, aripi şi trupuri transparente fără vlagă, în timp ce principele, un adevărat maestru al artelor marţiale repartiza cu dibăcie lovituri paralizante, înaintând şi apropiindu-se de marea poartă de lemn.

          De sus,se auzeau voci şi mare zarvă, semn că inamicii prinseseră de veste şi acum coborau venind în grabă, în ajutorul confraţilor săi.
         Timpul prezis de mag pentru ca cei doi să rămână transformaţi se risipise şi dintr-odată se treziră, puţin îngreunaţi dar deja nu mai exista nici o ameninţare imediată, dinaintea uşii, ce părea ferecată cu un imens lacăt cenuşiu transparent.
Se înţeleseseră din priviri şi unindu-şi forţele lansară două puternice lovituri de spadă şi uriaşul lacăt căzu la pământ dizolvându-se ca într-o vrajă. Deschiseră repede uşa şi o ferecară pe dinăuntru, răsuflând uşuraţi...
         - Bine aţi venit prieteni dragi, le ură magul, cu o voce slăbită, de nerecunoscut! Aţi ajuns la timp! Cei doi îşi întoarseră privirile spre locul de unde venea glasul şi rămăseseră ţintuiţi locului fără cuvinte. Magul Ţânţărin era de nerecunoscut! Pletele lungi, barba şi mustaţa, îi deveniseră albe. Era răstignit, imobilizat în lanţuri, ţintuit pe zidul din fundul încăperii, fără nici o posibilitate de a-şi mişca trupul vlăguit. Doar ochii îşi păstraseră strălucirea, în schimb era pe de-a-ntregul transformat într-un moşneag ce părea că este la un pas de trecere a portalului spre nefiinţă.
        - Maiestate! Cum v-au putut face una ca asta? Spuse principele apropiindu-se în timp ce Aladdin fără să scoată un cuvânt, sfărâma deja lanţurile ce-l ţineau ostatic pe mag, coborându-l cu grijă de pe svastica în formă de x.
         - Înainte să vă povestesc cum şi ce s-a întâmplat, daţi-mi repede mâinile, spuse magul! Inamicii se află în spatele uşii, astfel nu vor intarzia prea mult! Dintr-o clipă într-alta vor fi aici!
           Odată ce şi-au dat mâinile magul se recuperă rapid, culoarea părului redevenindu-i neagră, Aladin şi Principele simţiseră o forţă de nedescris circulând prin ei la, o intensitate maximă. Magul, cu ochii închişi invocă marele ritual de condensare a energiei. Pereţii începură se se zguduie uşa se mişca tremurând, ferestrele se spărseseră! O adevărată tornada se pornise în jurul lor ridicându-i de la pământ, luând proporţii în viteză şi vibraţii.  În mâna dreaptă îi apăruse o biluţă multicoloră care creştea foarte rapid, expandându-se, întratât, încât înghiţise camera, apoi palatul şi insula întreagă în câteva clipe. Urletele spiritelor malefice care se învârteau cuprinse în sfera creată străbăteau dimensiunile spaţiilor, totul părea un infern, vacarmul de groază era de nedescris. Când această sferă cuprinsese întreaga dimensiune, în care intrară mii şi mii de planete ce cu timpul căzuseră prizoniere ale găurii negre, magul şi sultanul îndreptară mâinile spre pieptul principelui.
            Trupul principelui, luă culoarea focului. Întreaga sferă de energie creată se scurgea în interiorul său comprimându-se, trecând prin mâinile celor doi. Atinsese apogeul dispărând toată şi dintr-odată se aşternu o mare linişte. Principele închise ochii luând poziţia lui preferată de meditaţie, respirând relaxat vreme de câteva clipe, apoi, deschisese ochii încruntând ambele sprâncene. Apăru în jurul său ca o mică aură verde-albăstruie, după care urmă marea explozie! Energia acumulată şi eliberată prin forţa faimoaselor sale sprâncene, creă cea mai mare defragmentare din univers. Totul s-a desfăcut în miliarde de particule, într-o imensă şi uriaşă sferă de foc. Părea că cel mai mare soare din univers se afla pe punctul de a se naşte şi apoi începu comprimarea. Se reducea, devenind din ce în ce mai mic, întreaga dimensiune, terminând într-o mică biluţă în mâna principelui până ce dispăru complet dizolvată pe vecie.
         - Bravo frăţiorul meu iubit! Ai învăţat bine lecţia îi spuse sultanul, o distrugere de asemenea proporţii nici măcar nu am visat.
           Principele Încruntat deschise ochii. Dinaintea sa, palatul de cristal de pe draga lor insulă, apărea mai frumos şi mai măreţ ca niciodată. Magul zâmbea, cu lacrimi în ochi, privind cu nesaţ tot acel colţ de rai pe care crezuse că-l pierduse definitiv. Le mulţumi sultanului şi principelui, se îmbrăţişara şi apoi alergară în întâmpinarea frumoselor soţii şi a dragilor prieteni care aşteptară în tot acest timp, meditând şi transmiţându-le toată iubirea lor.
Râuri de lacrimi de bucurie curgeau din ochii Lady-ei Orhydelia, în braţele Magului! Nu-şi spuneau nimic, tăcerea dintre ei şi bucuria revederii nu se puteau exprima în cuvinte. Prinţesele Cristalina şi Cleştarina, la fel se cuibăriseră în braţele soţilor iubiţi, fericirea şi bucuria se molipsi dintr-odată peste întreaga suflare! Mulţimea, aplauda victoria şi reîntoarcerea lor. Tricontele Zacuscă dădu tonul ceremoniei de bun venit, lansând cele mai frumoase jocuri de holograme şi artificii. De deasupra unui norişor alb, zâmbeau fericiţi, frumoasa Venus şi Marele Magus, viaţa şi iubirea pe Insula Magică a Fericirii au triumfat, forţele răului au fost distruse pentru totdeauna.

[Corina Militaru]

Am recuperat ultimele postari. Nu pot sa nu apreciez inca o data imaginatia ta debordanta si ideile strecurate in text. Binele si raul ca parti ale aceluiasi personaj pot intra in conflict datorita necunoasterii si neacceptarii, in iubire absolut totul este posibil, etc. 

Am citit cu placere.

Cu prietenie,

[Chris]

Destul de intensă această concentrare de energii întru distrugerea Răului! :)))

[Nicolae Sărătean]

Mulţumesc frumos Chris! da, este destul de intensă şi va mai urca! :))

Chris a spus :

Destul de intensă această concentrare de energii întru distrugerea Răului! :)))

[Nicolae Sărătean]

Sârut mâna Corina, mă bucur că ai recuperat şi nu te.a "plictisit" :)  frumosul şi adevărata " cunoaştere", abia din acest punct vor începe!

 Îţi mulţumesc, stai pe aproape şi te vei convinge!

Corina Militaru a spus :

Am recuperat ultimele postari. Nu pot sa nu apreciez inca o data imaginatia ta debordanta si ideile strecurate in text. Binele si raul ca parti ale aceluiasi personaj pot intra in conflict datorita necunoasterii si neacceptarii, in iubire absolut totul este posibil, etc. 

Am citit cu placere.

Cu prietenie,

[Sofia Sincă]

Ai demonstrat încă o dată, că doar forţe concentrate şi concertate pot făuri bine sau distruge răul. Astfel Magul Ţânţărin este salvat din gaura neagră unde este captiv de vreo două capitole, sacrificânduse pentru preafrumoasa insulă a fericirii. Uimitor este modul de expunere a faptelor, imaginaţia de invidiat a autorului, care pune acelaşi suflet şi aceeaşi seriozitatea pentru fiecare paragraf al scrierii.

Felicitări Nik!

Dar am găsit şi câteva, foarte pune incoveniente în text. Asta denotă preocuparea ta pentru ca romanul să fie cât mai corect posibil scris, în cinstirea limbii române.

de-al 3-lea ochi, - cifra de scris cu litere; Le le transmitea, - de scos un ''le''; expandându-se, într-atât că ,înghiţise camera, - se putea formula ''expandându-se întratât, încât înghiţise camera.'' Şi se mai elimina şi din virgule.

Deci, să vină continuarea.

[Nicolae Sărătean]

Mă bucur că ţi-a plăcut dragă Sofy, acu corectez, mereu îmi scapă! va trebui să schimb ochelarii :)) Îţi mulţumesc din suflet!  Urmează capitole din ce în ce mai interesante ( spun eu, cel puţin pentru mine), sper să  fie şi părerea cititorului..))

Cu drag  pentru tot ce faci,