Ca nuca-n perete

[Mihaela Suciu]

   Dragostea pentru diminutiv am mâncat-o cu pâine, pe bune, fiindu-mi servită de mamele surogat, angajate de ai mei întru ,,mărirea" micimii mele. Când se începeau tratativele cu expresia: supiță, ciorbiță... eu deja pregăteam mental steagul pe marginea farfuriei, luam ceva zamă limpede și treceam la construcția tricolorului, pe culori din legume (ce nu le știam chiar pe toate pe nume), dar albul mergea la alb, roșul cu roșu și verde cu verde, gustam puțin roșu-morcovior și anunțam: ,,S-a răcit!" Ăsta era semnalul adunării trupelor în oală, se încălzeau și se aruncau în lupta cu țâncu. Eu pregătită! Ridicam din nou steagul decorativ pe margine, se mai reducea puțin din lichid și efectivul roșietic. Iar anunțam: ,,Gata!" Da de unde gata, că din nou apăreau inamicii reîncălziți. Drapelul meu în bernă nu cobora nicicum, nicicând, aveam nervii buni, iar lupta putea continua. Ani, dădaca-săsoaică, a fost singura care a schimbat tactica, dar la alt capitol. O linguriță de lăptic cu o bobiță de strugure, combinația mi-a priit, gustativ atunci, digestiv mai târziu. Sau poate o fi fost ,,omega"? Au băgat în mine uleiuț de peștișor pentru tot neamul!

   Când am dat nas în nas cu actualul cuvânt ,,luniță" (D.E.X-ul zice că-i specie de pește), l-am citit ,,aluniță", c-așa procesează creierul meu, dar logica propoziției suna aiurea deci reconfigurăm, e diminutiv și se acceptă de la un copil care acum începe buchea, dar l-am regăsit și într-un anunț dat de o ,,mămicuță" care-și anunța disponibilitatea de-a avea grijă de încă un copil, ea având un copilaș de 7 lunițe. ,,Tulai, Do'mne, femeia asta scurtează viața propriului copil și mai caută o victimă!" (Diminutivul micșorează.) Anișori cred că e de la ani ușori, dar ,,luniță" de unde a apărut? Luminați-mă! Momentan, îmi sună ca ,,nuca-n perete"!

[Pop Dorina]

Uneori diminutivele sună așa cum bine menționezi în titlu „ca nuca-n perete”, însă alteori sunt benefice comunicării. Dar persoanele care inventează cuvinte (precum exemplul tău din text - „luniță”) sunt dintr-un film cu liliputani. Limba română, invadată de neologisme, acceptă tacit și multiplicarea diminutivelor, dar... oftează printre cuvinte inventate de dorința unora de a ieși în evidență.

Eseul tău vine ca un semnal de alarmă pe care-l aplaud.

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc frumos, Dorina! Uneori adaug un zâmbet ironic celor care vor să se ,,bage în seamă" cu bagajul lor lingvistic. Zi senină!

Pop Dorina a spus :

Uneori diminutivele sună așa cum bine menționezi în titlu „ca nuca-n perete”, însă alteori sunt benefice comunicării. Dar persoanele care inventează cuvinte (precum exemplul tău din text - „luniță”) sunt dintr-un film cu liliputani. Limba română, invadată de neologisme, acceptă tacit și multiplicarea diminutivelor, dar... oftează printre cuvinte inventate de dorința unora de a ieși în evidență.

Eseul tău vine ca un semnal de alarmă pe care-l aplaud.

[Pop Dorina]

Care-ar fi diminutivul cuvântului „mărțișor”? Mărțișorel sau mărțișoraș? Vai, vai... limbă română, câte „perle” mai ai!