8. Tata Niţu (fragment)

[ELENA AGIU-NEACSU]

Cum îl văzu, tata Niţu îl luă în braţe zicându-i:
- Hai, mă băiete, să nu măi daţi şi voi niciun sămn!? Că de astă toamnă de când aşteptăm! Da’ ce făcuşi de venişi la atiler? Nu e-acas’ mumă-ta?
- Nu fusăi acas’, tată!
- Păi şi bagaju’!?
- Îl lăsai la naşa!
- Bine făcuşi!
- Era la poartă!
- Ca de obicei! Făcuşi bine că venişi să stăm de vorbă ca între bărbaţi!
Să nu-mi spui că e adevărat ce mi-a ajuns la urechi?
- Ce ţi-a ajuns?
- Că Sonia...
- Şi mai dă-o-n fras! Nu de ea îmi arde mie? Mie îmi este de fată! Că văd că n-o ţâne nici la ea, da’ nici mie nu mi-o dă! Acuma a dus-o soru-sa la alt orfelinat de pe lângă Timişoara!
- Fă cumva şi ad-o mai aproape de noi! Să ne mai ducem din când în când la ea, să vadă că nu e sângură pe lume!
- Aşa i-am zâs şi eu, da’ ea taman asta urmăreşte! Să-i pierdem urma! Ca nu cumva dacă îşi revine, să i-o punem în braţe! Că eu sunt convins că îşi va reveni fetiţa, tată! Dumnezeu e prea mare şi bun ca să lase un îngeraş să se prăpădească! zise Ionel podidindu-l lacrimile.
- Haide, hai, nu te mai necăji că o scoatem noi la cap! Clarifică-ţi tu
divorţul şi fii convins că n-o să vrea să ia fata şi atunci o iei tu!
- Păi şi băieţii!?
- Crezi că-i vrea? Dacă habar nu are ea de Sebastian, vorba aia, că a
rămas sângur în Timişoara dupe moartea soacră-mi, crezi că îi pasă de Ionuţ şi de Marius care sunt în grija voastră? Crezi că o doare de vreunul? Ăştia nu-i place decât procesul tehnologic, nu şi produsul finit!
- Da’ hai să mergem acas’! Ţi-o fi foame, sete, ca dupe drum!? Trebuie
să fi ajuns şi mumă-ta!
- Să mergem dacă nu mai ai de lucru!
- Ei, nu măi am, da’ crez’ că eu îmi prind mintea cu toţi nărojii care vin
pe capu’ meu!? Dacă ar fi dupe ei, ar însămna să stau aci zî şi noapte. Îi mai amân. Îi planific în aşa fel încât să nu li să pară că îi ţân prea mult! Ce vorbeşti tu!? E cel măi al dreacu’ să lucrezi cu omu’! Pe câte unii îi măi trimit şi la Ion a lu’ Neamţu!
- Tâmplaru’?
- Da, că toţi vin pe capu’ meu! Nu fac diferenţa între lemnar şi tâmplar!
- Să te bucuri că ai clienţi!
- Nu mă plâng, ba prea am! Şi - apoi ştii cum e acuma primăvara cu
muncile...
- Şi pe vale, şi pe deal...
- Cam aşa! Cât m-or ţine balamalele.
- Şi copiii ce fac? Cu Ionuţ cum vă-nţelegeţi?
- Să dă pe brazdă, n-avea grijă! Odată ce l-ai dat pe mâna mea, să vez’
ce om fac din el!
- Dacă l-a răsfăţat! Eu i-am spus...
- Îmi dai voie să nu fiu de acord? Nu a fost sângură, da!? Ai văzut că-l
răsfaţă, trebuia să-i fi dat tu peste nas! Nu să-l lăsaţi să vi să urce în cap! Mai ales tu ca bărbat trebuia să te impui! Zi-i mai bine că nu te-ai implicat! Şi asta nu te absolvă de vină, ba dimpotrivă!
- Da, ştiu!
- Punct! Subiect încheiat, da!? Vina este şi a ei, da’ şi-a ta! Om încerca
să-l îndreptăm cât se poate! Va fi cam greu, da’ asta e...
- Iartă-mă, tată!
- Te iert, că din gură e uşor, dar faptele rămân fapte! Ce-am stabilit noi:
Fapte, nu vorbe!
- Am intrat în hora asta drăcească şi nu ştiu, zău, cum oi ieşi!
- Scărmănat bine, dar şi cu mai multă minte! Garantat! Ştii cum se zice!
Ce nu te omoară, te întăreşte! Ne-am înţeles?
- Mulţumesc, tată!
- Haide, hai s-o-ntindem, că s-au furat cam multe!
Tata Niţu încuie uşa atelierului cu lacătul şi porniră împreună în tăcere spre casă. Când ajunseră în dreptul lu’ Ion a lu’ Deliu, Ionel intră, luă geamantanul şi apoi se îndreptă spre casă, urmându-şi tatăl ce mergea înainte uşor adus de spate. Ajungându-l din urmă, îl întrebă:
- Sper că nu ştiu copiii!?
- Asta-i bună!? Dacă şi eu abia am aflat!? Mamă-ta, cum o ştii, ţâne în ea şi nu e bine, da’ pas de te-nţălege cu turcu’! Mă miram eu di ce nu măi poate durmi decât cu drăcii!?
- Am vrut să te sun şi să-ţi spun, dar am considerat o situaţie mult prea gravă ca s-o discut prin telefon.
- Da’ precum vezi, tot a răsuflat! Veştile rele circulă repede!
- Chiar, mama de unde ştie?
- N-am întrebat-o! Drept să-ţi spun, aşa de tare m-am supărat că mi-a
ascuns adevărul că n-am mai descusut-o ce şi cum! Ce e drept, am bănuit că ştie di la tine.
- Eu nu i-am spus!
- Ei, sunt destui binevoitori! Să lăsăm lucrurile aşa! Ce m-a deranjat a
fost că ştia tot satul şi eu nu ştiam! Aia a fost! Că m-au mai întrebat şi oaminii ce e cu voi de n-ajungeţi pe-acasă! Cum e lumea, cârcotaşă! Dacă nu are ce bârfi, nu se simte bine!
- Că şi mult îmi pasă mie! Eu aş vrea să scap mai repede de divorţ şi să
clarificăm într-un fel şi partajul, şi custodia copiilor! N-aş vrea s-o lălăim cu anii, cum fac câte unii! Abia aştept să scap de dracu’ de-amiaz’!
- Vezi cum ajungi la vorba mea!?
- Văd! M-am mai copt niţel! Ce voiai!? Am sperat că se îndreaptă!
- Bine, zise tata Niţu deschizând poarta! Să vedem dacă ajunsără acasă!
- Păi unde sunt?
- Poţi să ştii!? Ne spun ei când ajung!
Nici nu-şi termină vorba că pe poartă intrară în fugă copiii bucuroşi nevoie mare.
- Tati! Tati! A venit tati! îi săriră amândoi de gât.
- Da’ mami unde e? întrebă Ionuţ.
- O să vină şi ea cât de curând! minţi Ionel cu strângere de inimă.
- Ce bine că ai venit! îi zise Marius. Că duminică avem meci. Ne bătem
cu ciocănarii!
- I-auz’! Deci până la urmă v-aţi înscris în echipă?
- Da, zise tata Niţu. Am vorbit cu antrenoru’ şi a zis că Marius are stofă
de atacant!
- Pe mine mă ţine portar! Iau numai burţi la antrenamente! se lamentă
Ionuţ.
- Aşa e orice început! îl încurajă tatăl său. Încet, încet te va încadra şi pe
tine pe postul care ţi se potriveşte! Ai răbdare să mai creşti!
- Toţi îmi spun la fel!
- Şi nu crezi că au dreptate?
- Nu ştiu! Mamaie! Mamaie! Uite cine a venit! sări Ionuţ în calea
bunicii sale când aceasta intră pe poartă. Tati! A venit tati!
- Aţi fos cuminţi?
- Daaaa! săriră amândoi în cor.
- Să ne spună mamaie! zise Ionel.
- Au fost, Nică, fata mea! Că bine venişi, băiete, îl îmbrăţişă Riţa în
lacrimi. Bine făcuşi că venişi să-mi vină şi mie inima la loc!
- Îţi veni ajutoru’! Parcă ai ştiut tu de nu te-ai apucat de văruit!?
- Da, că numa’ asta n-oi face! N-oi pune băiatu’ să văruie!?
- Da’ ce-are?
- Şi nu vă mai certaţi că om vedea noi ce-om face! zise Ionel.
- De luni încolo! zise Riţa. Lasă-mă să-mi mai revin că m-am dejghinat
de oase cu spălatu’! Paştele e cu măciuci!
- O fi, că prea spui! n-o iertă Niţu. Şi hai de pune masa că ne-o fi
foame!
- Încălzăsc acuma! zise Riţa. Aveţi răbdare! Acu’ v-atârn lingurile la
gât!
- Aia da! Chiar c-ai fi-n stare!

[Corina Militaru]

Tata Nițu, înzestrat cu acel bun simț, autentic, specific omului simplu. :) Am citit cu plăcere!

[giurgiu maria]

Un personaj autentic tata Nițu! Am lecturat cu plăcere!