Vătafi de himere

[Agafia Drăgan]

 

în această lună atât de verde

ţi-ai dilatat conturul

prin care îţi respir absenţa

porţi cu tine tot ce-i al meu

mi-ai lăsat doar substanţa în care ţi-ai inscripţionat iubirea

aici se află chipul tău adevărat

cu nopţi şi zile pictate în verde şi roşu

când vătafi de himere

cochetam cu apusul gata să se împlinească

 

în această lună atât de verde

te-ai aşezat să asculţi cum cresc rădăcinile

ca nişte gânduri mustind de iluzii

mâna eternă cioplind în chipul lumii

din aşchiile rămase  îmi construiesc o retină

cu nebunia de a vedea până în ce punct e limitarea

scheletul lumii cum se înclină dând de ştire surparea

tu sapi egal înainte egal înapoi

porţi după tine tot ce e al tău şi al morţii

pe partea cealaltă e răsăritul

sau pivniţa

masacrul speranţelor tale

[Agafia Drăgan]

Am dorit o poezie de notaţie care implică o aparentă detaşare a eului poetic, întradevăr se rezonează mai greu cu o astfel de poezie în care trăirea autorului este ascunsă prin urmare nu sensibilizează  cititorul dar da posibilitatea prin filtrarea mesajului să-şi "construiască" o stare privind "fotografia"din afară sau situându-se în ea

[Agafia Drăgan]

Multumesc pentru lectura si comentarii!

[Chris]

mi-a plăcut imaginea rădăcinilor crescute ca nişte gânduri

am citit cu plăcere

[Ion Lazăr da Coza]

Într-adevăr, consemnezi bine, dar de pe margine. Și de aceea nici pe mine, cititorul, nu mă faci să vin lângă tine, nu rezonez...

da Coza

[Valeria Merca]

tu sapi egal înainte egal înapoi

porţi după tine tot ce e al tău şi al morţii

pe partea cealaltă e răsăritul

sau pivniţa

masacrul speranţelor tale

Plăcut popasul

drag

[chindea maria elena]

Agafia - doar o părere! Cred că poezia ta este doar o fotografiere a unui concept, a unei revelații! Vibrația vine din implicare, eul tău poetic poate accepta, sorbi, sau refuza (scuipa) esențele vieții! În fond experimentăm i suntem purtătorii de cuvânt ai omenirii, asumând diverse ipostaze! Cred că dacă ai varia puțin acceptările și neacceptările - ai da forță poemului, l-ai scoate din rama unei fotografii cuminți! Dar e doar părerea mea.

[Sofia Sincă]

Poemul are estetic și semnificație... însă nu știu ce-i lipsește pentru a-l scoate din ușoara latură insipidă... Am impresia că s-a lucrat mult pe el pentru a fi bine tehnic și s-a neglijat latura de impresie.

Între a fi și a nu fi, între bine și rău.

Nu știu ce să reproșez, însă nici nu știu ce să laud.

Doar am citit cu plăcere,

Sofy