a venit vremea

[Tudor Cicu]

 a venit vremea

 

Nu știu dacă veșnicia e cea care te-a furat

Nici dacă vântul e cel care răspândea floarea castanilor în oraș.

Nu-mi explic nicicum

gestul unor oameni de zăpadă

ce trag și-acum, ca drăcușorii, de corăbii

și răsucesc cheia nerostitelor cuvinte.

Acum în fața mestecenilor unde te-a prins ploaia

doar iarba crește până la cer.   

De fapt,

Nici nu știu dacă ziua aceasta există

Dacă iubirea nu-i cumva doar spaima

unui vis ce te-a alungat din grădina cu rodii.

Și dacă ar mai fi timp pentru a coborî visele din nuc

dacă ploaia ar continua și dincolo de ferestre

și dacă prin apropierea ei de pământ

lumina acelei comete

mi-ar fi scris destinul

ca lui Pierre Bezuhov asupra bulevardului Precisterski

prin coada ei înconjurată de o pulbere de stele.

Aș putea mărturisi,

că a venit vremea când

te voi aștepta pe fața nevăzută a lunii.

Pe când tu, fată a norocului

Aștepți să primești vești

Dar dinspre front doar un rând:

„Acum se naște lumea și-acum moare

dar un om întreg  știe că așteptarea e o tortură

și nu-ți numără în fiecare zi nenorocirile trecute”.

Nu-i drept că viața ne-a fost dată să hrănim doar iluzii

zornăind doar câțiva bănuți ai amăgirii.

...Și câte povești s-ar fi cernut odată cu ploaia!

 

[Chris]

am citit cu plăcere, în mod deosebit imaginea:

Și dacă ar mai fi timp pentru a coborî visele din nuc

dacă ploaia ar continua și dincolo de ferestre

[Sofia Sincă]

Colega, pe vremea lui Tolstoi, gramatica nu era pusă la punct, el fiind un clasic al literaturii ruse. (Și la ei clasicismul a ajuns mai târziu, ca și la noi). De aceea celebrul pleonasm, cobori în jos Luceafăr blând, nu a deranjat pe nimeni, la vremea respectivă. Iar traducătorul/rea, fie nu a vrut să schimbe nimic din ceea ce a scris Tolstoi, fie i-a scăpat... Însă noi suntem obligați să corectăm în scrierile noastre aceste neajunsuri. Mai ales într-o compoziție proprie, ceea ce ai și făcut. Dacă e citat, asta e, merge și pleonasmul.

Cu stimă,

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

O poezie amplă, constantă valoric.

da Coza

[Tudor Cicu]

Mulțumesc pentru cuvintele tale, Valeria. Cum spune doamna Sofia, poemul are ceva din lumea iluziilor - a acelui personaj din „Copil din flori” (cap. 10 Venise vremea), carte pe care mi-aș dori să o ai și s-o citești. 

[Valeria Merca]

Frumos. Am citit cu mare plăcere.

[Tudor Cicu]

Tolstoi: vol 2 partea V-a cap. XXII din „Război și pace” /citez: „...prin lumina ei albă și coada ei ridicată în sus, imensa și luminoasa cometă a anului 1812...” - de unde se vede cum memoria mea a păstrat exact cuvintele lui Tolstoi. DAR vă dau dreptate și am modificat! Mulțumesc. (Lumi iluzorii - da!- așa a fost gândit poemul)

[Agafia Drăgan]

Nici nu știu dacă ziua aceasta există

Dacă iubirea nu-i cumva doar spaima

unui vis " Frumos!

[Sofia Sincă]

Construcție iluzorie, lumi simultane și iluzorii într-un poem epic. Lirica frazelor îl situează la granița dintre poezie și proză. Are fantezie, are poveste are frumos. Desigur se mai poate șlefui. Adică se pot restrânge multiplele adverbe și locuțiuni adverbiale, în general cuvintele de legătură.

Și, ar mai fi acest pleonasm: prin coada ei ridicată în sus... Nu se poate ridica și în jos.

Dar am citit cu plăcere,

Sofy

[Tudor Cicu]

Paște fericit tuturor.