Medicația de seară

[chindea maria elena]

*negocieri cu timp împrumutat*


în felul meu învăț să nu mai fiu doar nevăzutelor
tablă de șah

ca să arăt gingășia din piatră
prima depoziție a luării în posesie de aici am să dau
zdrobindu-mă de ape
voi arăta densitatea ei aerată

esențelor puterea voi smulge din clipă precum din eternitate

duritatea e concentrarea vertebrei când macină
între valțurile inimii
pocăințele și durerea umbrei
pe călcătura destinului am să țip bucuria și spaima
de-a mă ajunge din urmă
aventura din care nu se poate ieși prin demisie
(fie chiar planetară)

mereu am zis

punctul final pe marea udă de mine este epava
purtând în catarg fantomele

(cărui curcubeu îi fură cerneala cine semnează pe ele

nu se mai știe)

atât de mulți și-au ancorat visele de iluzie
că un stop cardiac ar fi o soluție
pașnică
de-a ieși din tranșee
învingător fluturând ca un steag

inima

cât de amarnic se zbat galaxiile s-o acordeze

poemele mele
arcuite poveri ale materiei idolatru ard întunericul testul
sângelui este greu de admis dacă nu-ți
impregnează memoria

tălpi necalibrate
amestecă pietrele drumului înainte de-a arunca zarul

cine câștigă cine se pierde când pe tumori
alunecă
se va afla negreșit când va despica sămânța în grinduri

disciplinat cer încă o cupă
azurul plutește în bule deasupra neantului
sfărâmă secunda în iriși
uscat rămâne gâtlejul după beție

cancerul poemelor intră în remisiune
poetul pe cine alege

 

 

 

[chindea maria elena]

Vă mulțumesc dragilor ptr. vibrație! O să revin cu siguranță! Vă îmbrățișez cu drag.

[Corina Militaru]

Profund... Și frumos! Am citit cu drag! :)

[Adrian Mondea]

Am citit cu plăcere şi cu multe semne de întrebare. A.M.

[Valeria Merca]

Semn de admirație!

[Ion Lazăr da Coza]

poemele mele
arcuite poveri ale materiei idolatru ard întunericul testul
sângelui este greu de admis dacă nu-ți
impregnează memoria

Ce-ar mai fi de spus?

Drag,

da Coza