Trec trenuri goale printre noi

[Anca Tanase]

iubirea noastră-i un delir albastru

de trupuri

ondulându-se ca valul,

de nopţi destrămate de ploi, de potop,

pline de ruguri fierbinţi

şi îngeri fără aripi

nopţi pline de otrava ta

şiroindu-mi în vene, în amintiri,

în viitor

plâns fără plâns pentru grădinile

de dincolo de mare

prin care n-am trecut

pentru frunzele care cad

cum cad cuvinte moarte pe ruine

umbra lor continuă să se-nfăşoare ca iedera

pe inima ta,

pe melancolia ta cu aripi rupte

plâns fără plâns pentru atâtea trenuri

în care n-am suit

ca să nu coborâm,

pentru păsările plecate

să scrie psalmi pe ape,

pentru oraşele pe care le inventează

lumina în amurg

nopţi…şi noi, peregrini ai neliniştii,

căutându-ne unul pe altul, orbi,

agăţându-ne unul de altul, crâncen,

să dăinuim… să dăinuim…

 

 

[Vasilisia Lazăr]

Felicitări din inimă. O încântare.

[Anca Tanase]

Multumesc, o sa corectez.

[Ion Lazăr da Coza]

Blanc după puncte de suspensie.

Iubirea... plâns fără plâns.

Poezia ta... bucurie cu bucurie.

da Coza

[Anca Tanase]

Vasile, imi place varianta ta, o pastrez, multumesc!

[Anca Tanase]

Multumesc, Dan, pentru cuvintele frumoase!

Cu prietenie,

Anca

[Anca Tanase]

Vad, Sofy, multumesc, ce altceva sa cante cei atrasi de poezie ca fluturii de flori, decat iubirea (sigur, nu numai, dar...), iubirea vine de sus si spre sus incercam s-o intoarcem.

Cu drag,

Anca

[SPRINCENATU DAN]

Frumos cânți iubirea , felicitări !

Cu stimă, Dan

[Sofia Sincă]

Tema iubirii, mult uzitată de poeţi, de fapt este ceea ce dă forţă să vezi şi în întuneric, ceea ce aduce echilibru între pasiune şi raţiune. Cu bucurii, cu nelinişti,

''agăţându-ne unul de altul, crâncen,

să dăinuim…să dăinuim…''

Am citit cu deosebită plăcere, Anca! (vezi... am zis Anca!)

Sofy, cu admiraţie!