lumina amintirilor întreabă de el

[LUMINITA SCOTNOTIS]

îsi aleargă zorii pe drumuri de iarbă

nu-şi mai găseşte lacrima

lumea în care a crezut e rece

e un timp în care întemniţate-i mor cuvintele

sub respiraţia umedă a mucegaiului

dar se caţără orbit de gândurile care-i focalizează fiinţa

 

 

însetat de lumi dispărute şi-a deschis pieptul urii

să-şi încape fântâna rădăcinii

în buza secretă a ruperii

într-o singură gură de aer ţipetele dor

 

trece peste căutări către cuibul nordului

i-am zis să mă caute la retragerea lunii din lac

dar picioarele muşcate de bolovanii întunecaţi ai memoriei

nu l-au ţinut

lumina amintirilor întreabă de el

 

c-o mână ruptă din arderea haosului

răscolesc lutul

 

blestemul sărută dezlegarea ochilor noştri

încă un pas adâncit în cascada amară de hău

rămân cu palmele întinse

sub streşini de dor atârnate-mi stau ploile

pentru o vecie în cazna risipirii

 

el îsi închide pădurea şi plecă

eu copac desfrunzit îmi ronţăi osul şi beau otrava

 

 

[LUMINITA SCOTNOTIS]

Sofy, maestre da Coza, Gina, si eu va pretuiesc!

[gina zaharia]

însetată de poemele tale

rămân cu palmele întinse ,

a îmbrățișare

prețuire!

[Ion Lazăr da Coza]

Otrava, în doze ne letale, face bine.

Poezia, în cantități mici, deranjează. Aici e surplus, chiar.

da Coza

[Sofia Sincă]

Bogaţia metaforică a limbajului poetic, lirismul, poartă aici timpul cu amintiri prin lumină dar şi prin întuneric. Esenţa mesajului şi romantismul, ca şi apăsarea simţită din versuri aduc poemului un plus de fascinaţie.

Admiraţie!

Sofy

[LUMINITA SCOTNOTIS]

Angelina, iti multumesc pentru coment si popas! admiratie

[LUMINITA SCOTNOTIS]

Gerra, ma onorezi cu prezenta ta!  pretuire

[Nădejde Angelina]

"

rămân cu palmele întinse

sub streşini de dor atârnate-mi stau ploile

pentru o vecie în cazna risipirii"

Ca de obicei, ploi de metafore, iar tu sub streşini de dor înfloreşti în poezie!Superb!

 

[chindea maria elena]

...ne risipim ca ne-adunăm identitățile din iarba timpului...