ce știi tu

[LUMINITA SCOTNOTIS]

ce știi tu

 

ce știi despre mine

tu osândit al obsesiilor

coastele mele

nu s-au încăput prea mult în Dumnezeu

dar au cărat durerile zidurilor părăsite

când toate cântările infinitului

se adânceau în rănile  albe

ale bunului simț

 

ce știu despre tine

tu călău al gândului tăcut

în umbra cărată de ceruri

trăiesc fluturii mâinilor  durute de brume

reveriile sunt pentru tâmplele rădăcinilor

nu pentru tine

ocnaș al timpului

 

când trec atâtea veșnicii de ape

prin aripile-mi căzute

doar scena depărtării în pulsul mopedului

se mai ivește pe sub cioburi de lumină

vroiam sa-ți scriu tăcerea

în disperarea cuvintelor unui poem șchiop

 

pe cumpăna cu o ureche

toate-ntâmplările sunt puse

chiar și văile crescute-n pașii obosiți

de-atâtea drumuri

 

îmi spui

ai îmbătrânit femeie

de parcă aș fi trăit în tine

și nu ți-aș fi curățat genunchii de răni

ce știi tu

copil al începutului

despre molipsitoarea mea dispariție

 

pe unde trec umbrele

valul de piatră se agață de minutar

și tot nu voi revedea împrimăvărarea

 

sunt verdele unui întreg poem cu minusuri

cenușă și zidire                     

[gina zaharia]

Știu că aripile tale au nectarul veșniciei!

Admirație!

[Sofia Sincă]

Gânduri adânci puse cu elocvenţă în fraze puternic metaforizate, în poeme dinamice.

Luminiţa Scotnotis, poeta orientată spre contemplarea divinităţii precum şi a datoriilor noastre către divin.

Oricând citesc cu deosebită plăcere, Sofy!

[chindea maria elena]

După ce-ai curăţat toate "minusurile", după ce-ai răsfoit "împrimăvărerile" tuturor dorurilor şi le-ai curăţat şi pe ele - vei privi în tine şi vei vedea că de-abia de-atunci încolo te-ncepe infinitul!!! Cu drag, Gerra