Sub soarele măslinilor din Gaza

[gabriel cristea]

Se înfășoară frunzele pe stele,

precum șenilele de tanc, și-n gând

privesc cervida din pustie bând,

cu coarnele-înțesate de turele.

Plutesc metalice coleoptere

acolo sus, în vârfuri de copaci;

Un mușuroi se colorează-n maci;

Din cai rămân potcoave și caiele...

Se-aude-un vaier lung de alizee;

Și țărmu-i sângeriu și e proscris

- un porumbel în zbor a fost ucis,

lăsându-și albul pur peste tranșee...

Pe sârmele ghimpate-și plânge raza

un fluture firav și transparent;

Cadavrele se descompun latent

sub soarele măslinilor din Gaza...

[gabriel cristea]

Mulțumesc frumos, Lisia, pentru apreciere și versuri! 

[Vasilisia Lazăr]

Cutremurător! La pasajul cu porumbelul, mi-au venit în minte niște versuri pe care habar n-am de unde le știu și cui aparțin:

e apus de soare,
e apus de om
şi nimeni n-a observat
ultimul meu zbor
în cădere

Felicitări!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Alex, pentru comentariu și apreciere! Onorat! 

[bolache alexandru]

I poezie manifest scrisă ca o revoltă pentru că în Gaza simbolul păcii a fost ucis... Imagini triste sub soarele măslinilor! 

[gabriel cristea]

Mulțumesc pentru comentariul tău empatic, Grig! Prea de multe ori, Pacea este ucisă din zbor... Seară faină! 

[Grig Salvan]

Terifiant poem despre o tragedie ce se desfășoară sub ochii noștri! „Un porumbel în zbor a fost ucis”! Am văzut imaginea asta și am salvat-o în computerul meu! Și întrebam retoric: „Oamenii i-ați omorât, dar cu pasărea ce-ați avut?”

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Mihai, pentru comentariu și empatie! 

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Dane, pentru comentariu! Unii-și înmulțesc nevestele și caii, alții își etalează mușchii și hegemonia, în ciuda legilor internaționale. Dacă n-ar fi fost așa, nici eu n-aș mai fi scris aceste versuri.

Cu aceeași prietenie! 

[Mihai Katin]

Se-aude-un vaier lung de alizee;

Și țărmu-i sângeriu și e proscris

- un porumbel în zbor a fost ucis,

lăsându-și albul pur peste tranșee...un  poem  despre   atrocitate ,un  poem  pentru   cei  ce  se duc  sacrificati  in  numele  prostiei  globale...este  scris  cu  simtirea  durerii ce acolo  spune  doar  atat:

Cadavrele se descompun latent

sub soarele măslinilor din Gaza...

cu  pretuire!

[petrut dan]

Poem marcă înregistrată Gabriel Cristea, indiferent de tema abordată, o frumusețe parcă sălbatică, imaginea porumbelului  ucis dincolo de simbolistica lui m-a dus cu gâdul la una dintre legile pe care trebuiau să le respecte conducătorii și anume să nu-și înmulțească nevestele și caii, lege care dacă ar fi respectată nu am fi vorbit pe marginea acestui poem! Cu prietenie!