flash-uri de duminică

[Vasilisia Lazăr]

pleci...

şi uite cum pleci stând pe loc

un pas ţi-e înlănțuit dureros

de pământ

un altul se-nalță uşor

către zbor

 

clipa ne-apasă în piepturi clepsidre

 

herghelii de stări gonesc prin sânge

dar te destrami în secunde

ca o noapte ce-şi priveşte pierdută

dimineaţa în ochi

 

liniștea poartă pe braţe clopote negre

 

te răstignesc într-un suspin

răsucesc vorbele tale pe deget

apoi te scriu cu aceeași patimă

cu care tu mă respiri

în nopţile lungi de noiembrie 

[Monica Pester]

Stări ale unui univers respirat, pierdut și dorit cu puterea vieții asupra clopotelor negre !

Minunat înveliș al tristeții !

[Vasilisia Lazăr]

Dan, deja ai scris un poem prin comentariul lăsat. Ai tu darul acesta de a ține pe loc cititorul chiar dacă vrea să plece. Asta ai făcut acum, m-ai întors din drum să-ți recitesc comentariul și parcă aș face-o iar... :) Îmi cer iertare pentru întârzierea răspunsului. Probabil mai am multe restanțe. 

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc din inimă, Ada. Acuși e ziua ta. Drag!

[Ada Nemescu]

Sunt născută-n noiembrie. Răstignirea-ntr-un suspin, spune totul! un poem tulburător,

aDa

[petrut dan]

Vasilisia, și mie îmi place luna noiembrie, mai ales zilele cu presiune joasă, când ceilalți se ascund prin case sau baruri cu băutură proastă și femei dispuse, îmi place să ies prin parcuri cu ape necurățate de la începutul verii, să stau în prima barcă legată la pod și să privesc luna zdrențuită de crengile singuratice ce străjuiesc depărtarea!

Și mi place că atunci pot pleca „stând pe loc” deși mi-aș dori ca cineva să încerce! Frumos poemul tău, tranzitează stări dintre cele mai rare și reușești să transmiți ce gândului poate i-ar fi greu să gândească! Nu aș evidenția nimic atât îmi pare de unitar în construcție și fond! Am observat de mult această calitate a scrierilor tale, dar acum am prilejul si motivul pentru care îți spun! Seară bună!

[bolache alexandru]

Câteva contraste( pleci stând pe loc, pasul înlănţuit dureros de pământ altul în zbor) câteva metafore superbe (liniştea poartă pe braţe clopote negre) şi emoţii puternice generate mai ales de răstignirea într-un suspin... adică reţeta spre o poezie frumoasă, valoroaă.

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc, Mihaela! Drag de vizită și cuvânt!

[Vasilisia Lazăr]

Și cât de frumos comentariul dumneavoastră, domnule Katin! Mulțumesc!

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc mult, Ana! Întotdeauna mă bucur de cuvintele tale. Îmbrățișări!

[Mihaela Popa]

delicat, sensibil, frumos

admirație!