A șaptea viață

[Monica Pester]

Venise ziua-n care depășeam tristețea

Eram doar eu, înconjurată de icoane

Mă refăceam lejer, flirtându-mi tinerețea

Și cercetam avid în alte lexicoane

Îmi revedeam firul rulat până acum

Și recitam în mine versuri cu acoladă

Vedeam cum se deschide un alt drum

Și începeam pe el noua paradă

Se disipau din amintiri pete răzlețe

Plecam din lumea umbrelor definitiv

Idei  veneau din ce în ce tot mai istețe

Dar gândul era încă timid și fugitiv

Și iată, vine și momentul de ramburs

Când totul se plătește-n timp real

Și nu există devieri în noul curs

Cum nu e nici portal deschis în boreal

Încep a șaptea viață și mi-e bine

Cu Îngerul trimis să mă salveze

Doar eu și umbra lui suntem în mine

Facem un cerc să mă inițieze

[Chris]

Cu Îngerul trimis să mă salveze

Doar eu și umbra lui suntem în mine

mi-a placut imaginea

citit cu placere,

[Monica Pester]

Foarte frumoasa completare , d-le Stanescu . Mulțumesc  !))

[Stanescu Valentin]

Poem sublim ce-nlătură tristeţea aduce-n calea vieţii frumuseţea...

 

’’Încep a șaptea viață și mi-e bine

Cu Îngerul trimis să mă salveze

Doar eu și umbra lui suntem în mine

Facem un cerc să mă inițieze’’

 

Portalul nou deschis în inimă şi-n minte

e cel ce ne aşază pe drumul înainte

în orizont se-nchide tristeţea în uitare

şi-n jur ne-mbrăţişează mugurii de visare

e timpul compensării re-naşterea-i fragilă

credinţa ne e stâlpul ieşirii din argilă...

[Monica Pester]

Bujor pe zăpadă  ?  Splendid  ! Ca și aprecierea ta , Ada . Mulțumesc mult .

[Ada Nemescu]

1675331736385.jpg

Am vrut să dăruiesc o floare, dar tehnica/telefonul nu m-a înțeles..

Minunată și sensibilă poemă!

aDa