targaryen girl

[miodrag radanov]

cel mai detestabil lucru în căutarea unui loc

mai bun este când privesc

adevărul

într-o dezordine seducătoare

amintește

de magia iubirii

vreau să mă vindec după multele refuzuri cu care viața

și-a făcut datoria

față de mine

timpul are un avans pe care nu-l pot anula

cu rugăciuni și arme moștenite

definitiv

continui să citesc

de parcă vindecare pădurilor mi-ar lua o greutate

din inimă

sper într-o mai bună distribuție a pâinii

mijloacele de producție își depășesc timpul

iar eu rămân singur în fața progresului

câte necazuri nu aduce energia electrică

în fiecare seară aprind un foc

liniștit

vorbesc lucrurilor din casă să nu se teamă

de

nimeni dintre apropiați nu dorește o asemenea alăturare

până când răul nu va mai fi

îmi potrivesc ceasul după televiziunile plătite să încurce

piețele nervoase

diplomația nu reușește să revendice

întunericul

elegant precum o conversație între diplomații

plătiți

de

cele mai înalte fețe bisericești

din informațiile mele

strigă

pierderi de ambele părți

ne-am oprit pentru cel mai lung rămas bun din istorie

atât cât îmi dă voie

partea mea de iubire

invidioasă pe ce a rămas

din mulțime

nu cred că sunt singurul care nu vrea să fie fericit

poate că am învins moartea dar de noi nu am scăpat

încă

[Valeria Merca]

Da, stilul este inconfundabil, cum spunea colegul Gabriel. Și îmi place mult ceea ce găsesc aici. 

Felicitări!

[Sofia Sincă]

Rog titlu românesc. Poate rămâne și acesta, dar să fie și cel românesc.

partea me- mea

Contemporaneitate... Într-un prezent etern viaţa este un cerc strâmt în care oamenii se învârt, o zbatere continuă pentru că viaţa e dominată de egoism, minciună, sete de putere, astfel ca singura soluţie a omului superior poate fi nepăsarea.Meditativ.

Am citit cu mult interes!

Sofi

[gabriel cristea]

O trăire secvențială ce pendulează între metafizic și real. Un stil inconfundabil care vă reprezintă. Minunat!

[Nuta Craciun]

Nu am simtit fiorul liric dincolo de eventuala sinceritate a trăirilor si nu m-a convins suficient tonul discursiv fara destule rasuciri metaforice. Dar in general imi place  starea pe care o transmite textul. As rescrie putin mai adunat si as fractura putin textul ca sa nu sune asa povestit. Poeziile lungi au nevoie de o melodie interioara ca sa poata curge,  prin obsesia ideilor pure, poezia poate deveni artificială. 

Se simte insa o mana care stie scrie.