Mă-nveșnicesc în alb

[gabriel cristea]

Ceața, această voluptoasă-mbrățișare,
ce adâncește misterul din pădure,
mă-ntrepătrunde precum o lumânare
arzând prin timpul orb al blănurilor sure.

E liniștea din ram, doar negura se-aude,
cum nevăzuții zmei își șepuiesc priviri
din rotunjimi de iaz și scorburi de-amintiri...
Poieni își dezvelesc ușor vlăstare crude.

Se contopește-n mâglă și-o pânză de paing,
purtându-și răsfirat minusculi clopoței
de rouă și de vânt. Un clinchet - ding, ding, ding -
reverberează-n luturi și-n somnul unui stei.

Parcă-nlemnesc hulubi și apele din ciuturi,
asemeni unei lumi ascunse-n vizuini
- izvoare nu vorbesc, copacii-mi sunt străini;
Mă-nveșnicesc în alb... Și-n străveziii fluturi. 

[gabriel cristea]

Mulțumesc, doamnă Cornaciu Nicoleta Ramona, pentru apreciere!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Sunetul naturii răsună minunat în versuri
"E liniștea din ram, doar negura se-aude,
cum nevăzuții zmei își șepuiesc priviri
din rotunjimi de iaz și scorburi de-amintiri...
Poieni își dezvelesc ușor vlăstare crude"...
Felicitări!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, doamnă Sofia Sincă, sunt onorat de comentariu! 

[Sofia Sincă]

Prin toamna adâncită de începutul iernii și de starea poetului. De multe ori ai impresia că în jurul tău totul se prăbuşeşte, că aerul devine tot mai apăsător și vrea să te strivească.

Versurile, prin tema naturii cu aspectul ei trist, dezolant reușesc să scoată fiorii lirici și să inducă starea de spirit dorită. Alcătuire la ștachetă înaltă, așa cum și-o impune autorul.

Deosebite aprecieri,

Sofi