imaginează-ți

[Tudor Cicu]

imaginează-ți

 

spuneai...

iată, nu există nici un rai

și nici un iad sub noi.

dar astăzi ești plină de mistere

și uite câtă lumină e afară,

dar m-ai învățat să cred că venind de departe

nici acel buchet de liliac alb

la dragostea mea târzie nu mai putea adăuga nimic.

chiar atunci am simțit

ca o piatră tăcerea după ce ai plecat.

imaginează-ți că nimic nu ne poate aștepta înainte

ori poate sunt doar un visător

și retrăiesc o scenă demult petrecută,

dar nu sunt singurul

care ascultă doar gânduri mult tulburate

de mă întrebam: ce le-or fi venit să cânte celor doi

strânși unul într-altul și ghemuiți

șezând la o masă de unde îți scriu zâmbind...

că lumea va fi alături de noi

ori închipuirea mă înșelase

cu primele nopți care au fost înspăimântătoare

și singur?

[Tudor Cicu]

Nikol MerBreM:  Melancolic, da! Însă mă duc și eu cu gândul la „timpii-adolescenţă”, când inima, ca „un ceas solar”, nu mai ajungea să descifreze conturul de casandră al iubitei, într-un veac (veac derulat cu degetul pe buze, acum când scriu: înțelegeți!) Și mă gândesc și la ce spunea Biblia: Ieremia (17.10) „Eu, Domnul, cercetez inima… ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui”. Cele două planuri îmbinate: real şi fabulos, răscolesc în cititor un amestec de imagini privind desăvârşirea unui vis. De m-ar ține! (Nikol: mult respect pentru comentariu).

[Nikol MerBreM]

Minunate scrisori trimise din melancolia poetului înspre cititor!

Drag,

Nikol

[Tudor Cicu]

Mihaela P.: Uneori, îmi zic, despre asemenea trăiri, că n-am să pot scrie niciodată... Și totuși... scriu, fiindcă, atunci când scriu, îmi zic: „dacă aș putea uita anumite lucruri!” Mulțumesc de popas. 

[Mihaela Popa]

pătrunzător vers, lirică emoţionantă

mă-nclin!

[Tudor Cicu]

Valeria:  Ca poetă cu multă sensibilitate, știi ca și mine că visul fiecăruia de a cuceri fericirea vieții, dincolo de orice strigăt interior, e să îți lași sufletul să picure pe coala de hârtie. Salutări de departe!

[Tudor Cicu]

Doamna Sofia:  Mulțumesc pentru comentariu și corecții.  Uneori, pentru a-ți pune pe tipsie sufletul, când pătrunzi dincolo de împlinirea rostirii în ființa ta a ceea ce vezi, în euforia a ceea ce simți, îți scapă „câte ceva”, ținând înadins să surprinzi și o pendulare între posibil și real a celor deja trăite. Cu mult drag!  

[Valeria Merca]

Un lirism aparte în veșmântul nepieitoarei nostalgii. Un „exemplar” din mănunchiul de poeme care emoționează și încântă cititorul.

Cu bucuria lecturii!

[Sofia Sincă]

Imaginație de poveste, poem sentimental, emotiv, plin de sensibilitate, curgând ușor spre epic. Dar, viziunea poetului bate asupra nestatorniciei în dragoste, de fapt ceea ce face tema poeziei. Doar visul este cel real.

Maestre, eu aș mai scoate dintre cei mulți de că. Mai ales din acest vers: că m-ai învățat să cred că venind de departe.

Am citit și am admirat,

Sofi