câteodată-n toiul verii,

[Maria Mitea]

 când ne era lumea mai dragă  

și grâul se-ngălbenea ca păpădia, și

 tata vorbea cu iarba pe limba coasei, iar

                                                                harbujii începeau să crape,

câteodată-n toiul verii

se-ntuneca aşa de tare ca-ntr-o fântână-n care nu vedeai nici cerul,

păsările amuțeau, venea o ploaie neagră ca tăciunele, cu tunete,

cu fulgere și chiatră,

iar

mama ne trimitea repejor să apucăm a înfige toporul în pământ, 

nici azi nu știu ce avea toporul cu ploaia? dar fioroasa

                                                încetinea de parcă știa de frica lui, 

ai fi zis: nu s-a-ntâmplat nimic,  doar soarele trezește ziua din beție, 

ca la sărbătoare,  deschideam ușile larg, 

rândunelele scoteau capul de sub streașină,

c-o felie de pâine-n mână, picioarele goale 

                         o zbugheam afară să ne-ntrecem la măsurat băltoace, 

și ne-nvârteam în jurul toporului, ne-nvârteam: 

- oare o să crească din topor un copac?

alergam după curcubeu, și strigam:-o să crească sau nu un copac!?

- o să crească sau nu un copac!?

- o să crească sau nu un copac!?

și

curcubeul dispărea

[Maria Mitea]

Grig, mulțumesc mult, mă bucur că te-ai regăsit în scriere! Nimic nu e mai înălțător decât clipa copilăriei când se strecoară în poezie. 

Mihai, așa este copilăria un mit, dar și viața toată de fapt este un mit, doar că ne-a intrat în cap că suntem Raționali și numai putem vedea realitatea ... mulțumesc de vizită!

Valentin, mulțumesc de contribuție, să știi că am schimbat și acuma uite o părticică din suflețelul tău poetic se fudulește la mine -n ogradă, :)

”se-ntuneca aşa de tare ca-ntr-o în fântână în care nu vedeai nici cerul” - bucuroasă mereu de vizita ta!

Petruț, mulțumesc din inimă și da, familiari mai suntem de parcă am fi Unul și acelaș copil ... :) 

Vasilisia, Ada, Alexandru, mulțumesc mult de popas și cuvintele de pus la inimă!

Vă simt aproape! 

Cu mult drag!

[Ada Nemescu]

Povestea unor amintiri! aDa

[bolache alexandru]

Am citit cu plăcere...

[Vasilisia Lazăr]

Nostalgie, dulce nostalgie...

[petrut dan]

O secvență autentică, o scriere naturală, familiară, dar plină de semnificațiile unei copilării în care unii se pot recunoaște, am citit cu plăcere, drag!

[Stanescu Valentin]

Maria, m-ai dus, din primul condei al poeziei tale, exact în mijlocul verii după o ploaie adevărată  ce umplea şanţurile de la drumul comunal în care eram vapoarele ce se întreceau care ajunge primul la podişca vecinului... Urma apoi o săpuneală zdravănă ce se uita repede în comparaţie cu plăcerea de a câştiga acea cursă!

 

Aş da o lată formă versului de mai jos:

 

se-ntuneca ca în fântână de nu vedeai nici cerul

 

se-ntuneca aşa de tare ca-ntr-o în fântână în care nu vedeai nici cerul

 

Şi mie mi se întâmplă să las condeiul să îşi dea duhul iar primul cititor să mă întrebe ce am zis...

 

[Mihai Katin]

c-o felie de pâine-n mână, picioarele goale 

                         o zbugheam afară să ne-ntrecem la măsurat băltoace, 

și ne-nvârteam în jurul toporului, ne-nvârteam: 

- oare o să crească din topor un copac?   este  acea  lirica  a  memoriei   ce  revine   în  mirabilul  cerc al   copilăriei   cu   miturile  sale  inefabile   și  în același  timp   esențiale  sufletului  în  urcușul  sau  prin  viata....

[Grig Salvan]

Odată cu lectura acestui text plonjăm în lumea copilăriei noastre, care redevine dintr-o dată caldă și apropiată, un regat pierdut cândva, dar regăsit fie și măcar în adâncul sufletului nostru.