Coborâre în tăcere (in memoriam Violetta Petre)

[ELENA AGIU-NEACSU]

Din când în când mai pleacă unul;
Cum ne rărim pe zi ce trece!
În marele somn şi-n tăcere
Mult prea curând ni-i fruntea rece;

Şi ne-nfioară numai gândul
Că suntem trecători în lume;
Cum vine-n grabă, tainic, clipa,
De parcă cineva anume

Să ne-nălţăm la cer ne cheamă;
Fulgerător viaţa se curmă,
Rămân în urmă soră, frate
Şi-ndurerată biata mumă.

[Chris]

mult prea des si mult prea tineri. Odihna vesnica!

[Grig Salvan]

Coborâm... sau urcăm, cine știe, doar sufletul celui ce pleacă știe... orice suflet plecat e o pierdere pentru cei rămași, dar cu atât mai mult un suflet de poet, care ar mai fi avut multe de spus. Dar cât mai suntem să încercăm să dăm tot ceea ce putem din noi înșine. An nou plin de satisfacții și realizări îți doresc!

[Amanda Spulber]

Dumnezeu s-o odihnească!

[Monica Pester]

Da, mai am un motiv de tristețe. 

Plecările mă înfioară . . . 

Să-ți întâlnești liniștea, Violetta .

Iar copilul tău să aibă putere să treacă tragedia .

[Vasilisia Lazăr]

Din când în când mai pleacă unul;

Mult prea des aș spune. 

Dumnezeu s-o odihnească! Mare pierdere...

[Mioara Manoilă]

Odihnă veşnică!

[petrut dan]

Condoleanțe, de apreciat omagiul liric, mulțumim!

[gabriel cristea]

Dumnezeu s-o aibă-n pază!