Vremuri vechi
Întreabă-ţi sufletul de mine
când serile sunt fără glas,
şi prin oglinzi stau doar suspine
uitate într-un bun rămas.
Sunt umbre calde pe fotolii,
în sobă arde foc mocnit,
prin vise înfloresc magnolii
să poţi afla cât te-am iubit.
Întreb şi eu orice ninsoare
căzută-n ierni fără perechi,
în care viaţă-i sărbătoare
şi unde-s vremurile vechi.
Vreau să mă ştii ca altădată
când ne topeam într-un sărut,
şi găseam clipa vinovată
de ierni în care ne-am pierdut.
Găseşte-mă în prag de seară
şi du-mă undeva-n pustiu,
să mă topesc, să fiu povară
în ochiul adormit târziu.
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de x pe Decembrie 24, 2013 la 6:32pm
-
Multumesc Iris, esti minunata!
Cu drag si pretuire!
-
-
Augusta iti multumesc pentru lectura si comentariu!
Cu mare drag!
-
Comentariu publicat de Chris pe Decembrie 23, 2013 la 4:12pm
-
Minunată! :))
-
-
Multumesc mult domnule da Coza pentru trecere, lectura si comentariu!
Cu pretuire!
-
-
Mihaela multumesc pentru popas, lectura si comentariu!
Cu drag si pretuire!
-
-
Angelina iti multumesc cu sufletul pentru lectura si comentariu!
Cu mare drag!
-
Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Decembrie 23, 2013 la 2:46am
-
Căutări, chemări, amintiri...
Frumos.
da Coza
-
Comentariu publicat de Mihaela Roxana Boboc pe Decembrie 22, 2013 la 11:17pm
-
Nostalgie! Dureros!
-
Comentariu publicat de Nădejde Angelina pe Decembrie 22, 2013 la 9:33pm
-
Preţuire!
Insignă
Despre
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite astăzi
Zile de naştere sărbătorite mâine
link-uri utile
Activitatea Recentă
© 2020 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE