Virusul
când m-am trezit mă înţepa inima
şi-am luat o pastilă de alinare
se zice că inima nu doare
desculţă păşeam printre imaginare petale
în sufrageria pustie
am udat floarea din fereastră
primită în dar de la tine
între timp a început să se ofilească
şi o lacrimă mi s-a prelins pe obraz
odat’ cu apa din pet curgând
ne revedem oare curând
sau suntem condamnaţi la izolare
în războiul surd c-un virus
ce-a cuprins pământu-ntreg
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de ELENA AGIU-NEACSU pe Mai 6, 2020 la 10:25am
-
Va multumesc pentru observatii!
-
Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr (da Coza) pe Mai 6, 2020 la 1:47am
-
În partea a doua se duce naibii toată poezia. În poezie trebuie în primul rând metaforă, trebuie fior liric, mister...
-
Comentariu publicat de Valeria Merca pe Mai 5, 2020 la 4:44pm
-
Mi se pare un text destul de simplu scris. Lipsește fiorul.
Dar am citit cu interes.
-
Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Mai 5, 2020 la 9:33am
-
Virusul tău este nici călare, nici pe jos. (Dacă nu ar fi fost deloc, bine ar fi fost... virusul) Adică și cu și fără rimă, fără ritm. Doar așa...
O descriere interesantă a ceea ce trăim, a contemporanului.
Am citit cu plăcere,
Sofi
Insignă
Despre
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite astăzi
Zile de naştere sărbătorite mâine
link-uri utile
Activitatea Recentă
© 2020 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE