Sub cercul ce se-închide

[Camelia Florescu]

Și crește întrebarea din floarea de sub sân,  

Iar inima-mi turbată ce rupe ziua-n două,  

Mă-îndeamnă să te-adulmec, înfometat, hapsân  

Și să te sorb, iubito, ca pe un pumn de rouă.  

  

Din singura iubire în care-am locuit,  

O noapte cât o viață, mă hăituiește încă.  

Nu ți-am fost niciodată nici mire, nici iubit,  

Te port ca pe o rană frumoasă și adâncă.  

  

Pecetea gurii mele pe talpă ți-a crestat  

Sărutul peste maluri de caldă-îmbrățișare  

Și cum te poartă viața, perfid, neașteptat,   

Iubita mea, ai grijă pe unde-ți faci cărare!  

  

Și grâul tău în palme l-am semănat arzând,  

Sub patimi și pe creste de dor și-ncrâncenare  

Și te-am purtat pe brațe și te-am văzut plângând 

Sub cercul ce se-închide, iubito, cu mirare! 

[Camelia Florescu]

Am înlocuit acum două din ele. sper să fie mai bine acum. Mulțumesc sincer, dl da Coza.

[Ion Lazăr da Coza]

Ai cinci sub - cam mulți.

Salut și eu progresul.

da Coza

[Camelia Florescu]

Augusta, sunt realmente copleșită.Mulțumesc sincer.

[Chris]

da, frumos, în fiecare strofă am găsit o imagine deosebită

[Camelia Florescu]

Mulțumesc mult si apreciez lecturarea poeziei mele, doamna Elena. 

[Elena Mititelu]

Felicitări pentru alegerea versului lung, greu de stăpânit în poezia clasică!

Inspirație și succes!

[Camelia Florescu]

Mulțumesc mult pentru lecturare și caldele cuvinte, Mihaela.

[Mihaela Suciu]

Versuri lungi, calde, nostalgice... Frumos!

[Camelia Florescu]

Mulțumesc, Sofia. Trebuie să mă debarasez, așa e...încet-încet , cu ajutorul vostru o scot eu la cap...

[Sofia Sincă]

Yess! Ai reușit!

Chiar dacă e versificație cu iz de romanță, poezia este mai profundă. Ai creat o atmosferă melancolică bântuită de beţii romantice cu dor și iubire.

Aș avea totuși un amendament: prea mulți de și, mai ales la început de vers. Este o meteahnă de a ta. Te poți debarasa de ea.

Felicitări!

Sofy