Sonetul meu de azi

[Veronica P. L.]

 

Mi-e trupul iarnă, sufletul zapadă

Dar nesupusă lor, eu încă lupt;

Privesc planeta şi aştept să-mi cadă

Un cerc de soare peste versu-mi rupt.

De spaime fug şi de stihii, când pline

Sunt de-ntuneric orele din zi,

Rotesc o cheie-n ceasul vechi din mine

Şi îl aduc la timpul celor vii.

Cu unghia pe sticla îngheţată

Azi mai sculptez din suflu-mi obosit

Fără-nceput, final şi fără dată

Sonete despre zei şi infinit.        

  

Când gându-mi se rostogoleşte-n ieri,

De mâine mă agăţ cu noi puteri. 

 

[Adina Speranta]

Un sonet bun în ce privește fondul. Și original.

Cezura ar fi adus un plus de frumusețe, părerea mea.

Cu drag :) 

[Valeria Merca]

Minunat! Lirism seducător!

Cu plăcerea lecturii

[Veronica P. L.]

Multumesc tuturor pentru frumoasele cuvinte!

Mare consolare, in viata, cuvintele! Si cele pe care le daruiesc prin poezie, dar si cele pe care le primesc de la cei la care cuvintele mele au ajuns asa cum au fost scrise... 

[Sofia Sincă]

O luptă-i viaţa; deci te luptă. /Cu dragoste de ea, cu dor.- spunea G.Coșbuc

Tu o spui pe limba timpurilor noastre, sub forma unui sonet, cu multă personalitate și muzicalitatea chiar dacă acest conținut este plin de gheață, la figurat.

Tehnic excelent, mesaj excelent construit.

Am citit și a admirat,

Sofi

[Mihaela Suciu]

O luptătoare pentru viață și frumos! Prețuire!

[Ionel Mony Constantin]

like

[gina zaharia]

Când gându-mi se rostogoleşte-n ieri,

De mâine mă agăţ cu noi puteri. 

Prețuire, Veronica!

[Ana Cîmpeanu]

Lirism sincer și expresiv!