ea

[Veronica P. L.]

mai adâncă decât oceanul
mai infinită decât cerul

atemporală

nu știe vorbi
roade și inundă
atâta știe

tristețea

 

fă ceva folositor
îmi spunea mama
când eram copil

 

știam că sfatul ei
n-o alungă
dar pentru că eram
fetiță cuminte
o ascultam

 

atăzi aflu că s-a inventat
o zi dedicată ei

atemporală
mai infinită decât cerul

mai adâncă decât oceanul

tristețea

 

  

VPL/5 feb 2019

[Veronica P. L.]

Multumesc, Mihaela, nu ma asteptam sa placa poezia. N-am cautat cuvintele, pur si simplu am scris exact ce am simtit in acea zi. Direct, fara sa "caut", fara sa modific, nici prin gand nu mi-a dat ca o sa placa...Sunt recunoscatoare celor care au vibrat la ea si mai ales celor care mi-au spus-o. 

Daca-mi propun sa mai scriu poezii asa, nu merge, pentru ca nu eu hotarasc, ci cuvintele, ele vin sau nu...

 

[Mihaela Popa]

tot ce e superb are o simplitate năucitoare, toată admirația, mă-nclin!

[Veronica P. L.]

Ce surpriza, Vasilisia! Si ce cuvinte frumose. Multumesc mult! 

[Vasilisia Lazăr]

Superbă! Deci nu-ți trebuie cuvinte sofisticate ca să faci poezie. Ce emoție! Și ce frumos curge! Remarc începutul și sfârșitul poemului. Ai senzația că tristețea se închide undeva în tine și rămâne mereu acolo.

[Veronica P. L.]

Multumesc, Ion.

[Ion Lazăr da Coza]

O construcție simplă/firească, dar care și-a atins țelul - inima cititorului.

da Coza

[Veronica P. L.]

Sofi, n-am cuvinte de multumire pentru cuvintele tale. Raman insa nedumerita. O sa-ti spun de ce: ieri, cand am scris poezia, tocmai aflasem ca era ziua tristetii. E drept ca statea ceva in mine gata sa explodeze, ma gandeam ca poate va veni o poezie, dar nu eram sigura. Si ieri m-am asezat si am scris-o. 

Trebuie oare sa-ti spun ca nu eram de loc sigura ca a iesit o poezie? Am pus-o pe FB si desigur, niste "like"-uri nu spun mare lucru, e un semn de politete. Am fost foarte nesigura de potentialul micii mele scrieri de a transmite. 

Desigur, e posibil ca si comentariul tau sa fi avut o doza de politete in el, (intotdeauna ma indoiesc de calitatea scrisului meu), dar ai scris cu atata convingere, incat incep sa cred ca ceea ce era in mine si a izbucnit spontan a fost "receptat". N-am niciun merit, cuvintele au venit singure, eu doar le-am asternut si e o bucurie sa aflu de la tine ca ele au fost considerate "metafore". 

Multumiri din nou si tot respectul pentru felul in care stii sa comentezi.   

[Veronica P. L.]

Multumesc, Valeria, ma bucur ca ti-a placut.

[Sofia Sincă]

...mamei. atemporală - cea mai frumoasă și mai puternică metaforă și care spune tot.

Un prozo-poem încântător, graţios, face ca versurile să curgă lin și să pătrundă în inimile noastre, vibrânde cu fiecare cuvânt.

Deosebită apreciere,

Sofi

[Valeria Merca]

Citisem undeva că tristețea este un sentiment normal, o emoție pe care o simțim ocazional și pe care nu ar trebui să o negăm. Ciudat sau nu, tristețea este acel „rău necesar”, fără de care nu am putea aprecia clipele frumoase.

Poezia este foarte frumoasă. O construcție ingenioasă, în care mijloacele artistice  și tema propusă sporesc expresivitatea textului.

Am citit cu mare drag