Sete de viață
pun mâna la gură
beau din căuș
lumina ascunsă în şoapte
păduri colindate
îmi știu neliniștea dorul și setea
strigătul păsării de aur
umple de stele văzduhul
poezia se naște
mereu afrodită
din valuri scăldate în lună
e mică lumea
pentru cel ce iubește
pământul și cerul
le ține într-o mână
cu cealaltă îmbrățișează
brâul iubitei
îți dau să bei din căuș apa lunii
iar soarele ți-l prind
ca o stemă pe frunte
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Decembrie 16, 2017 la 8:56pm
-
...Și nu doar căuș se repetă.
O poezie de început de drum - bagaj poetic există.
da Coza
-
Comentariu publicat de Valeria Merca pe Decembrie 16, 2017 la 3:59pm
-
Există o sete de viață în acest text. :)
Am citit cu plăcere
-
Comentariu publicat de Alex Anghel pe Decembrie 16, 2017 la 2:16pm
-
Vă mulțumesc, doamnă Sofia! Voi ține cont de sugestiile dvs.
-
Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Decembrie 16, 2017 la 9:28am
-
Candid ca o zi de primăvară, mult dorită. Ai versuri vrăjite, dar ai și unele formale, clișeice. Acest căuș ți-i tare drag, de l-ai folosit de două ori. Acum l-ai descoperit? În poezie atât de mult s-a uzitate, încât a devenit clișeu.
După mine primele două versuri ar trebui să nu fie. Ce mare lucru spun ele? Și apoi, în poezie nu se explică cu subiect și predicat.
Dar, este poemul tău și tu hotărăști.
Per ansamblu este un poem bun.
Sofi
Insignă
Despre
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite astăzi
link-uri utile
Activitatea Recentă
© 2020 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE