bătea ora absurdă în turnul din mijlocul pieții
în prăpăstii adânci lumea își prăbușea pereții
cu un zgomot de pușcă stricată pocnea o petardă
pomii începuseră să umble goi doi câte doi pe stradă
din caldarâm se desprindeau pietrele una câte una
pe cer despletită ca o fecioară beată rătăcea luna
din găuri adânci și din povești ieșeau balauri cu capete șapte
nu știai ce vreme era părea jumătate zi jumătate noapte
nebune râuri împletind apa cu focul
curgeau către munți căci uitaseră jocul
în ceasul din turn bate ora absurdă
degeaba strigi omule lumea-i o babă surdă
Adaugă un comentariu
Mulțumesc Nikol!
Nu am văzut niciodată luna aşa :)! Omul rătăcit în lumea nepăsătoare, ca într-un coşmar! Mi-a plăcut!
Drag,
Nikol
Vă mulțumesc domnule Da Coza. Cu respect salut orice trecere a dumneavoastră pe pagina mea!
Mulțumesc frumos doamnă Sofia. Mulțumesc doamnă Valeria pentru plăcere și pentru sfat! Mulțumesc pentru admirație doamnă Mihaela!
Distihurile trebuie să aibă o măsură oarecum egală.
da Coza
un delir fantastic
admirație!
Un tablou apocaliptic. Versul lung, rima corectă. Doar ritmul își face de cap. :) Cu toate acestea, textul promite.
Am citit cu plăcere.
Așa cum spui, delir apocaliptic. Însă destul de înfrumusețat, ca într-un basm colorat.
Am citit cu plăcere,
Sofi
Vă mulțumesc frumos, doamnă Mihaela!
Sunase ceasul! Un delir fantastic se revarsă în versul lung. Chiar am citit cu plăcere. Felicitări!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE