Distinsă doamnă azi te preţuiesc
cu-ntreg alaiul ploilor ce vin,
în toamna unde pomii ruginesc
pe umeri gârboviţi de pelerin.
Se-aude nechezat prin depărtare
trec herghelii cu frunza pe grumaz,
iar coama lor pierdută-n înserare
îţi despleteşte vara din obraz.
Te văd zâmbind în zi de toamnă
nimic nu-i mai presus decât să ştii,
că-n viaţa mea stimată doamnă
pustiul poartă rochii ruginii.
Rămâi seară de seară lângă mine
să-ntinerim în vechi fotografii,
tăcerea ta mereu îmi aparţine
când ploile de toamnă sunt târzii.
Adaugă un comentariu
Multumesc Gina pentru lectura si apreciere!
Cu mare drag!
Pustiul retrăiește tăcerile în șoapte de vis!
Prețuire!
Va multumesc suflete dragi pentru popas, lectura si comentarii!
Cu drag si pretuire!
Încep să-mi placă ploile de toamnă! :) Frumos!
Fără virgula din v10.
Remarc strofa a doua (plus celelalte trei).
da Coza
Sper sa nu va supăr cu parodia !
Multumesc Ionel pentru popas, lectura si comentariu!
Cu pretuire!
Frumuseţe combinata cu nostalgie!
Multumesc Mihaela pentru lectura si apreciere!
Cu pretuire!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE