Nu m-am gândit să fiu aşa cuminte
în toamna când pomii mă imploră,
să le pun frumustea-n veşminte
pe care vântul şi ploaia le adoră.
Cad frunze-ngălbenite pe trotuare,
frigul despică ziua până la apus
păstrând în palmă clipa următoare,
reîntregesc o vară ce s-a dus.
Nu cred că pot schimba cu-o noapte
ce nu s-a întâmplat până acum,
să te sădesc prin vise şi prin şoapte
când toamna-şi lasă ploile pe drum.
Culeg mirosul din tot ce a fost vară,
un preot se roagă la sfinţi pe-nserat,
pe străzi nebunia începe să doară,
e toamnă, iubito, prin tot ce-ai uitat.
Adaugă un comentariu
Domnule da Coza va multumesc pentru apreciere!
Cu pretuire!
Gina iti multumesc pentru lectura si constatare!
Cu mare drag!
Domnu bolache va multumesc pentru popas, lectura si apreciere!
Cu pretuire!
frumusețea
e toamnă, iubito, prin tot ce-ai uitat.
Ce păcat că ea nu conștientizează asta.
da Coza
Toamna - muză aleasă!
Un tablou de toamnă pe care l-am citit cu plăcere.
Sofy iti multumesc pentru lectura, comentariu si apreciere!
Cu pretuire!
Mihaela iti multumesc pentru popas si lectura!
Cu mare drag!
Duioasă, melancolică, fermecătoare poezie dedicată toamnei. Toamna... un larg, multiplu subiect liric. Să ne bucurăm de el/ele.
Am citit cu plăcere!
Sofy
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE