pe numele tatălui

[LUMINITA SCOTNOTIS]

sunt încă prizonier existenţei

mă dor înmormântările pânzelor ţesute cu migală

din umbra jocului evadat

cu toate anotimpurile zeilor pe frunte

încap într-o veşnicie secerată de poli

mă-ntorc imagine flămândă

sub privirile seci ale monştrilor vameşi

ninsorile reci şi secundele aspre

cu-atât mai uşoare-s simţirii

pe cât este cerul pe cap

şi pământul sub tălpi cât îl port

 

nu doare apăsarea pe umeri

doar gândul cu care te-apropii de aripa mea

din crezul sudorii prelungi

codific întrebări echilibru

precum rana-n taină mă frângi

de-o mie de zboruri furându-mi avântul

 

sunt încă prizonier existenţei

continui acrobaţii voluntare

cobor firul minţii-n fantasme vibrând

deşartă e setea şi foamea de timp

cu sens în nonsens plecare

nu doare apăsarea pe umeri nu doare

cât oglinzile prind cu faţa la soare

chipuri în forme ovale

e jocul umbrelor se pare

în somnul meu adânc o cale

aproape de lună

[Camelia Ardelean]

sunt încă prizonier existenţei

continui acrobaţii voluntare

cobor firul minţii-n fantasme vibrând

deşartă e setea şi foamea de timp...

[Ion Lazăr da Coza]

Poezie sapiențială, dar foarte lirică.

da Coza

[Sofia Sincă]

Mesajul gândului între pragurile vămilor, între a fi și a nu fi. Suflet împovărat cu disperarea speranței trecută în deșert. Ca punct esențial - umbra mai există, insul fără vlagă.

Poem adânc formulat, ca de obicei, profund, filosofie lirică.

Apreciere,

Sofy

[Ana Cîmpeanu]

Într-o

Interesant!

[Valeria Merca]

...

''nu doare apăsarea pe umeri nu doare

cât oglinzile prind cu faţa la soare

chipuri în forme ovale''...

Admiratie, draga LUMINITA!

[SPRINCENATU DAN]

sunt încă prizonier existenţei

continui acrobaţii voluntare

cobor firul minţii-n fantasme vibrând

deşartă e setea şi foamea de timp

Minunat....