pâine

[gina zaharia]

fiecare clipă e o grădină
un izvor îi sărută culorile
în setea de astăzi stă
voronețul
sfințește umbre
așază gânduri pe tabla de șah
pentru ziua de mâine

am invitat la ospăț călători
păsările văzduhului și nucul din copilărie
au ajuns primii
așa am aflat că timpul meu
e o pâine
pentru care aș putea ara
ogoare necunoscute

[Agafia Drăgan]

Frumos!

[gina zaharia]

Hrana mea, a noastră, a celor ce culegem semințe de vânt...

Drag, Augusta!

[gina zaharia]

Mulțumesc, dragă Camelia! Primăvară pe placul inimii tale și ție!

[gina zaharia]

Mulțumesc, da Coza! De-aș putea rămâne așa, în cer și pe pământ...

[Chris]

foarte frumoasă meditaţie asupra timpului

ultimele 4 versuri impresionează prin profunzime

[Camelia Ardelean]

fiecare clipă e o grădină...

Un poem profund încă de la primul vers! Felicitări, dragă Gina, și o primăvară frumoasă ca sufletul tău (în traducere, să-ți fie primăvara o... grădină de ghiocei)! :-) Cu drag,

[Ion Lazăr da Coza]

O poezie terestră, dar celestă!
da Coza

[gina zaharia]

Mulțumesc, Valeria! E pâinea mea, a ta, a multora dintre noi...

Îmbrățișări!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Elena, încă nu zăresc ogorul de mâine... :)

Drag,

[gina zaharia]

Ce-am fi dacă nu ne-am hrăni, Sofy, ori dacă n-am invita din când în când copilăria, să ne aducă apă?

Mulțumesc pentru călătoria prin timpul meu!