Odaia cu cinci pereţi

[Irimia Valentin]

de la o vreme
înving şi mor de câteva ori pe zi
încât nici eu nu mai ştiu
dacă sunt anotimp sau literă

de dimineaţă eram tânăr
furişată pe la încheieturile misterului
singurătatea devine o culoare
ce creşte odată cu simplitatea ei

de fiecare dată când
realul soarbe tot jocul din întâmplări
strig doar pe cine nu mă strigă
aerul îmi troieneşte măreţia durerii

odăii mele
i-a mai crescut un perete ce nu mă cunoaşte
pe veghea lui se preling tăceri de icoană
căldura e doar o pândă plăpândă

nu mai am de pierdut
niciun semn al morţii
înfrângerile îşi au chibzuiala
zidită numai din izbânzi

[gina zaharia]

înving şi mor de câteva ori pe zi

E bine așa, Valentin! :) Admirație!

[Irimia Valentin]

mai mult decat incantat si eu Ioan...se pare ca s-a nascut un text reusit acum ca a primit si certificarea voastra...

[Irimia Valentin]

si tu ca de obicei, draguta ca intotdeauna Ade...multumesc nespus!

[Irimia Valentin]

traieste si doare...invinge si moare, poate si de cateva ori pe zi - multumesc mult Sofy pentru frumoasele=ti cuvinte!

[Ion Lazăr da Coza]

Multă expresie în fiecare vers.

Încântat.

da Coza

[Valeria Merca]

...

''odăii mele
i-a mai crescut un perete ce nu mă cunoaşte
pe veghea lui se preling tăceri de icoană
căldura e doar o pândă plăpândă''...

Incantator, ca de obicei, scrisul tau.

Felicitari, Valentin!

[Sofia Sincă]

O emoție trepidantă, într-o febră a cuvintelor. Fiecare trăiește și doare.

Un poem deosebit!

Sofy

[Irimia Valentin]

Ma bucur daca ti-a placut Laura...mersi de vizita!

[Irimia Valentin]

Multumesc Corina pentru vizita si pentru semnul de lectura!

[Laura H.]

furişată pe la încheieturile misterului
singurătatea devine o culoare

Minunat!