de la o vreme
înving şi mor de câteva ori pe zi
încât nici eu nu mai ştiu
dacă sunt anotimp sau literă
de dimineaţă eram tânăr
furişată pe la încheieturile misterului
singurătatea devine o culoare
ce creşte odată cu simplitatea ei
de fiecare dată când
realul soarbe tot jocul din întâmplări
strig doar pe cine nu mă strigă
aerul îmi troieneşte măreţia durerii
odăii mele
i-a mai crescut un perete ce nu mă cunoaşte
pe veghea lui se preling tăceri de icoană
căldura e doar o pândă plăpândă
nu mai am de pierdut
niciun semn al morţii
înfrângerile îşi au chibzuiala
zidită numai din izbânzi
Adaugă un comentariu
înving şi mor de câteva ori pe zi
E bine așa, Valentin! :) Admirație!
mai mult decat incantat si eu Ioan...se pare ca s-a nascut un text reusit acum ca a primit si certificarea voastra...
si tu ca de obicei, draguta ca intotdeauna Ade...multumesc nespus!
traieste si doare...invinge si moare, poate si de cateva ori pe zi - multumesc mult Sofy pentru frumoasele=ti cuvinte!
Multă expresie în fiecare vers.
Încântat.
da Coza
...
''odăii mele
i-a mai crescut un perete ce nu mă cunoaşte
pe veghea lui se preling tăceri de icoană
căldura e doar o pândă plăpândă''...
Incantator, ca de obicei, scrisul tau.
Felicitari, Valentin!
O emoție trepidantă, într-o febră a cuvintelor. Fiecare trăiește și doare.
Un poem deosebit!
Sofy
Ma bucur daca ti-a placut Laura...mersi de vizita!
Multumesc Corina pentru vizita si pentru semnul de lectura!
furişată pe la încheieturile misterului
singurătatea devine o culoare
Minunat!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE