era mâine

şi în necuprinderea lui

creşteau nişte bolţi atât de limpezi

încât puteai să zideşti în ele

celelalte zile ale săptămânii

tu mă chemai în dosul palmei

să-mi arăţi plânsul unor îngeri

care uitaseră cum se tresare

mă chemai atât de furtunos

încât îţi înghiţeai

fosforescenţa propriei respiraţii

în acest joc

viitorul se rostogolea către începuturi

iar cuvintele noastre

se zbăteau în interiorul…

Vămi îngropate-n fecale de câine

Şi luna-n exil, prea mică, prea frică,

Coboară un cer, alt cer se ridică

Iar saltul lui azi se-adaugă-n mâine.

Seminţe, sentinţe, păduri ce ne sorb,

Noi anotimpuri în mori de uraniu,

Un aspru reflux zvâcneşte sub craniu

Şi pârguri se-ntorc înspre soarele orb.

Altare apun schimbate-n redute,

Ce lume ascunsă sub aprigi tăceri,

Ce beznă, ce dans de zodii pierdute

Şi-o rază de slavă cui poţi să…

ca să iubeşti ai nevoie de lacrimi

şi poate-ţi va fi îndeajuns a ghici

că tresărirea întemniţată în noi

nu e decât răspunsul

unor umbre care n-au ars complet

câtă dorinţă atâta risipire

Dumnezeu se îmbată

cu otrava gândurilor noastre

dimineţile curg pe nişte portative

din ce în ce mai scurte

acum ţi-au îmbătrânit cuvintele

şi nu mai ştii ce să faci

ai uitat şi undeva-ul acela

în care ţi s-a rătăcit…

de la o vreme

înving şi mor de câteva ori pe zi

încât nici eu nu mai ştiu

dacă sunt anotimp sau literă

de dimineaţă eram tânăr

furişată pe la încheieturile misterului

singurătatea devine o culoare

ce creşte odată cu simplitatea ei

de fiecare dată când

realul soarbe tot jocul din întâmplări

strig doar pe cine nu mă strigă

aerul îmi troieneşte măreţia durerii

odăii mele

i-a mai crescut un perete ce nu mă cunoaşte

pe veghea lui…

să nu jeleşti scrijeleşti

dimineţile unui adevăr

în pupila răsfrântă a lui

se deschid maree şi pârguri

acum când pe umerii anotimpului

înfloreşte de două ori mai multă tăcere

veştile se întorc

îşi aşază târziurile

în fagurii unui somn mai bătrân

orice atingere alunecă

precum un descântec de adio

acesta este singurul drum

cu mai multe capete

pregăteşte o zare mai adâncă

pregăteşte altă linişte

vom lupta…

ochii morţilor s-au întors

pânda lor s-a transformat

în dangăte desperecheate

uscăciunea lor

spintecă ordinea culorilor

groparii nu mai împart odihnă

mi-am vândut degetele

mi-am vândut saliva

ca să pot scrie acest poem

am lăsat să-l citească mai întâi animalele

oraşul este o cuşcă o groapă comună

în care lucrurile se grăbesc

nimbul fiecărei secunde este rostogolit

de un Dumnezeu prea grăbit

aseară s-au…

s-a întâmplat demult

pe atunci nopţile îşi amestecau tăcerile

cu saţul fiecărei închipuiri

iar dimineţile aveau ferestre

în formă de ruguri

genele tale

erau asuprite de nişte deliruri prelungi

şi atunci când clipeai

lumina vuia răstălmăcitoare

se îndeseau gerunziile sângelui

cu trupuri de nefiinţă

sorocurile noastre pluteau

între câteva văzduhuri paralele

şi iar şi iar

mai adăugam câte o nebunie fierbinte

pe…

n-a rămas din finirea ta

decât paloarea unei şoapte

desfăşurată peste grafia nopţii

ştiu cine nu eşti

măşti pe-alese

se zvântă încă sub restrişti de priviri

deşi nu mai ai trup

nu mai ai devenire

prin ecuatorul gândului îmi zvâcnesc

ecourile sânilor tăi când învăţau să zboare

să nu crezi în crezări

din îndelungul contur al absenţei

chiar şi eu beau aer şi respir apă

iar câteodată de plictiseală

îmi îmbrac…

voi care-aţi ars culori clocotite

în asprul vileag al retinei

numele voastre

cutremură subpământurile memoriei

acolo unde s-a scurs ochiul răului

departe de departele răspunsului

închipuirile se nasc una pe cealaltă

aproape de aproapele întrebării

în fiecare dimineaţă creşte un zid

totul poate fi răscumpărat

înmănuşată în sudoarea victoriei

semeţia însăşi vă e

precum un vers care se răzbună

voi ce-aţi împrejmuit…

în ochii bolnavi de uimire

ai dimineţii

s-a rătăcit vestea că

infinitul nu s-a inventat încă

de atâta clintire

somnul zeilor s-a transformat în atingeri

în vârful fiecărui deget

le-au mai crescut încă cinci degete

nu trântiţi uşa destinului

pentru a trăi îndoiala până la dospire

trebuie să îmblânziţi acele târziuri

aflate la capătul fiecărui lucru

de când

copacii au învăţat să zboare

viaţa se măsoară în…

dimineaţa

îşi schimbă brusc direcţia

somn de ape

nu ne mai împodobeşte decât pârgurile

din care cândva se înălţau semne

deşi ne-am născut odată cu focul

săvârşirile ne-au rămas fără prezent

setea lor vorbeşte de anotimpurile

când muream de trei ori pe zi

aşteptarea e o binecuvântare tristă

ca o scară

care nici nu urcă nici nu coboară

chemările se dilată

până nu mai pot evada din guri

cu privirile arse de…

o dimineaţă din altă poveste

e gata să ne strige

însetarea ei

ne face să ne simţim contemporani

cu gândurile ce nu s-au născut încă

sângele martor sângele călăuză

nu ne e destul de sus

eu va trebui

să îţi învălui în continuare păcatul

în păcatul meu ca într-o iarbă de leac

suntem zidiţi din cuvinte subţiri

două resorbiri întâmplătoare

în calea răsfrântă a ninsorilor

îţi mai aminteşti când…

nu ne putem iubi

stând spate în spate

dimineţile noastre

abia îşi mai cară numele

trupurile noastre trec unul prin celălalt

fără să se atingă

nu ne-am mai vorbit

preţ de câteva răzgândiri

împreună să putem înţelege

cât de mult poate să însemne o şoaptă

dragostea trage din ce în ce mai greu

vagoanele cu erori

duratele ei seamănă cu distanţa

dintre prima literă a primului cuvânt de iubire

şi o culoare ce nu s-a născut…

furişul speranţei

a răzbit până la vămile făţişe ale frigului

acum pot să te recompun cu voce tare

doar dacă îţi mut povara absenţei

de pe o tâmplă pe cealaltă

te strig pe nume de zvon

briza chemării se pierde

adâncită în după-amiaza nimicului

incoloră ca o tăcere

şi cuminte ca o lacrimă

acum reuşesc să mă smulg

din preaîntregul osândei

doar cu bucăţi de cruce cu tot

acum vreau să-ţi mângâi trecerea

dar…

rătăcit în propriul vis

am uitat să descopăr

că gratiile zilei mi-au rămas mici

că un triumf ciudat

îmi încolăcea izbeliştile

ca o întâmplare părăsită de tâlcuri

făţărnicia finitului

se zbătea

lovindu-se repetat

de hotarul dintre secunde

neantul ardea fără milă

întrupare întrupare am strigat

şi setea mi s-a transformat

într-o altă sete şi mai vinovată

în oglinda lui azi

culorile clocotesc

căutarea…

ţi-am ales o toamnă rimată

surâsurile ei

se-ntreţes cu toate trecuturile

grai de clopote îi îmbrăţişează zborul

întotdeauna

port între coperţile pleoapelor

o literă norocoasă

din ea îţi voi încolţi

prearâvnite înduplecări

un prisos de departe

rupe parfumul coacerii

tu te vei putea neconteni

pe şesuri împodobite cu dogori

dar truda secundelor

s-a încuiat în cuvinte

ape nebune poartă către totdeauna…

îmbrăţişat în culorile arşiţei

îmi abat cumpătul prin marile somnuri

nimeni nu mă cheamă

nimeni nu îmi răsfoieşte întoarcerile

din retinele mele se desfac demoni

din buze scapără consoane

ce vor curba albul aşteptării

fiecare secundă

e un rai din care sunt alungat

ca nişte cumpene goale

ritmările venelor mele

înalţă către adevăr

vinovăţia de a fi

dar între timp

mi-au mai…

dimineaţa îşi potriveşte cumpătul

transformă vinul în apă

veciile ei efemere

ne răscolesc umbra sângelui

copii ca şi noi

îndurătoare metafore

se preling pe nervurile aşteptării

ca nişte convoaie de furnici

îmi laşi îmblânzite încheieturile

timpul se descărnează de temeiuri

din frica frumosului

ne suprapunem la întâmplare

peste tresăririle unui drum furat

nimic din nimic

totul din tot

versurile…

glăsuitoare lacrima poetului

către focul zilei

îşi răsuceşte setea şi nesetea

grăbirea ei are

cele mai cadenţate amintiri

suitoare lacrima poetului

se divide în nişte infinituri mai mici

cu marginile lor roşii

sparte de strigătul prometeilor

frica răsplată

unde-şi va desăvârşi alungarea

între care clintiri va arde

răsunetul aşteptării

rămâne-vor destui zei

să scufunde anotimpul

trufie şi slavă

să deşire din…

neant răvăşit

peste amfiteatrele pădurii

stropii tactili împodobesc

tremurul timpului

cu mesaje de dincolo de crezuri

acoperite-n echinocţii

roadele noroadele

acoperă şi ele

cotropitoare treceri

cu voia în simţuri

cu simţurile în voie

sinodul de coaceri

felinare putrezind pe crengi

în clepsidre se amestecă

zodii ale declinului

e atâta risipă

în verbele toamnei

încât literele lor

se…