obsesia punctului

[LUMINITA SCOTNOTIS]

obsesia punctului

 

perdele de clipe coboară

imagini haotice în sărăcia oglinzii

îmi odihnesc în colţul liniştei singurătăţile

trec orele în Dumnezeu

niciun sunet din starea neagră a nopţii

nu se desprinde

aud paşi dincolo de durere

se apropie cerul suspinând din toate duhurile

şi nicio privire nu-mi cercetează credinţa

 

livada veşniciei îşi poartă rodul în mit

iarba sacră încolăcită-n retină

creşte neînvinsă brodând  razele lunii

 

sunete de piatră se-nalţă

din cascadele de aburi pământii

umbre înveşnicite sub flăcările drumului liber

zboruri căzute în albia destinului

raiuri polare

tăinuiesc trezitele voci

până la sosirea spărgătorului de sare

şi nu există măsură

între spaţiile primitive ale acrobaţilor

decât scena ce-şi închide aripile

cu  praful din sticlă în pântec

 

cu o singura deconectare de la sursă

orice emoţie se stinge în acelaşi punct

 

[zadic ioana]

Punct și de la capăt... Am citit cu plăcere.

[Maia Maria]

Ce frumos stii tu sa ne incanti sufletul... felicitari Lumi si La multi ani!

[Ion Lazăr da Coza]

nici-un > niciun

nici-o > nicio

Superbă poezie - ca o zi de sărbătoare. Şi câte zile de sărbătoare nu ne-ai dăruit tu, Luminiţa!!!

Să ne trăieşti muuuuuulţi ani fericită!

Cu drag,

da Coza

[Sofia Sincă]

Gânduri prinse în caruselul vieţii străbat labirinturi, trec prin drumuri în flăcări, prin abisuri, dar şi prin ''raiuri polare''. Acrobaţii pe scena vieţii... până la punctul limită. Sperăm să fie cât mai îndepărtat acest punct.

Ne înfruptăm cu drag şi admiraţie din versurile tale, voluptoase, magice, Luminiţa.

Să ne trăieşti mulţi ani frumoşi, să ai mereu pentru noi un vers care să ne fascineze clipa!

Aleasă preţuire, Sofy!