nu aveam aripi

[Tudor Cicu]

 nu aveam aripi

 

viața se depărtează ca un vis de fiecare dintre noi;

zboară mereu prin locuri greșite -

numai gândurile se vor lovi într-o zi de-o planetă

cum vor izbi caii în goana lor

potcoavele aurite de lună;

îmi vor aminti că eu n-am avut aripi

pentru cerul tău.

ceva mai înainte mi-am întrebat inima:

ce caut, Doamne, ce caut...

o întâmplare și asta, spuneai

să nu găsim cheia la tot ce ni se întâmplă

deși drumurile nu păreau încurcate pe linia vieții

doar deveneau de neînțeles.

bunicul spunea că la cimitir pe mormântul bunicii

crescuse trifoiul înalt, de parcă se făcuse de coasă

și asta e tot o întâmplare ca oricare alta;

ca atunci când îmi arătai semnele pe cer

și eu îți deschideam palma

până lua contur de cumpănă peste un lan de trifoi;

gata și ea să răstoarne cerul

sub care ne-am sprijinit cândva aripile

pentru acel zbor.

 

[Nikol MerBreM]

Fără aripi și totuși, o poezie cu aripi!

Drag,

Nikol

[Ion Lazăr da Coza]

Astral și sepulcral sub mierea amintirii...

da Coza

[Valeria Merca]

Melancolia, acea muzică interioară/ divină care ne copleșește uneori.

Drag popasul

[Sofia Sincă]

Amintire, melancolie și resemnare... Păi ce ne-a mai rămas dintr-o viață?!

Un poem în proză lirică, cu semnătura scriitorului.

Am citit cu plăcere,

Sofi

[Tudor Cicu]

Mihaela: ...când scriu despre bunicul (fie și... în treacăt), urechea mea aude cum plânge un copil care-a mai plâns. Dinspre Moldova se aude glasciorul tău care îmi amintește că poezia este precizie și chemare a simțurilor. Îmi place remarca ta dintre bunicul și „vremea de coasă” cu care am încercat, încă din primele două versuri, să descifrez gândul de început al poemului. Drag popsul tău.

[Tudor Cicu]

Doamnă Veronica P.L :  O sugestie venită să înlăture o repetiție și corectă. Un poem cu „ceva” ecou de tristețe... sper să curgă în matca lui terapeutică pentru mine. Mulțumesc pentru comentariu.

[Mihaela Suciu]

Izbitoare îmi pare imaginea bunicului și ,,trifoiul înalt, de parcă se făcuse de coasă”.

[Veronica P. L.]

As sugera  "viața se depărtează-n zbor de fiecare dintre noi / zboară mereu prin locuri greșite -

Poemul atinge, mi-a placut mult.