s-a lăsat întunericul pe tabla de șah
jocul cu lebede pare desprins din ghergheful soarelui
voi învăța să-mi strâng nopțile într-o fântână
să le întind de-a curmezișul pământului
ca-ntr-o galerie enigmatică dar cu ochii deschiși
când luna se va răsuci în adâncuri
voi simți că setea e oarbă demonii fug de ape limpezi
așa se aprind stâncile din strigăt de dor
și tot așa se sting
așteptarea și-a peticit drumul apoi l-a urcat într-o oază cu albine
și verde întârziat
cine nu aude cântecul fântânii e mort
niciodată nu va ști că între alb și negru păianjenii au întins o punte
în care se leagănă răsăritul
că o secure trece prin inimă ca un tâlhar pe drumul carelor
și nu
nu va întineri din primul pahar cu rouă
Adaugă un comentariu
Mulțumesc, Agafia!
Mihaela, mulțumesc!
Mulțumesc, Gerra!
Admiratie!
între alb și negru, o minunăție de culori, o lume ”din primul pahar cu rouă”
admirație, Gina!
Între alb și negru stă infinitatea de nuanțe a iubirii!
Și cupa ta de rouă!
Ana, mulțumesc!
Lisia, mulțumesc!
Pe puntea aceea te poți plimba după stare, Sofy, așa că nu contează dacă este gri :)
Mulțumesc, mulțumesc,
Ei, tu ești prietenul care m-ai susținut întotdeauna, da Coza! Mulțumesc!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE