Iepuraşul şi bufniţa (fabulă)

[Camelia Ardelean]

Un iepuraş cam năzdrăvan,

Dintr-o provincie uitată,

Cu aparenţă „mai” stilată,

Îşi proiecta aeroplan.

 

Să-l cumpere părea un vis,

Ar fi durat o veşnicie,

N-avea în cont decât o mie!

Neacceptând un compromis,

 

Se îndreptă spre-o scorburea –

Acolo-avea culcuşul buha:

„De n-o fi în concediu ciuha,

Din postul ei de chehaia,

 

Am s-o invit la un dineu,

Să-i etalez a mea idee

Pe un buchet de azalee

(Şi să ochesc sub decolteu)!”

 

Pe când se socotea aşa,

De la fereastră se iţeşte,

Cu pana tunsă băieţeşte,

Rudenia de cucumea.

 

- Ce bine că te-am întâlnit!

Îl salută înaripata.

Să te ajut, să ştii, sunt gata,

Cu avionul plănuit!

 

(Pufosul îi împărtăşi,

Se înţelege,-a sa fantasmă  –

Dacă-şi luă, sărmanul, plasmă,

„Vedenia” îl răvăşi!)

 

Am să vorbesc cu-al meu amic,

Un şoim expert în vaste zboruri

(Ţineam cândva ştiute „scoruri”),

Că nu vreau să mă contrazic,

 

Dar ce-ţi doreşti acum – un fleac,

Părând un pic „mai” anacronic

(Ţi-o spun la modul... neironic),

E... fânul într-un vârf de ac!

 

Să mă exprim mai explicit:

Ţi-ar trebui aripi, vreo două,

Şi o elice-aproape nouă

(O să-ţi procur, nu-s ipocrit!).

 

Că mi-eşti prieten, te conjur

Să nu pronunţi cuvântu-„aripă”

(Îl măsură, trăgând din pipă),

L-oi socoti, pe loc, sperjur!

Când vrei să decolezi uşor,

Propun să te aduc la mine,

Aici, în cuib, de îţi convine;

O să înveţi ce-nseamnă zbor!

 

Biet urecheatul, siderat

De îndelunga experienţă,

Descrisă larg, cu insistenţă,

O prinse-ncet de-un omoplat.

 

„Prietena” îl dirijă

Direct în cuhnia-i bogată,

Ţintind o pungă de salată,

Apoi, grăbită-l devoră.

 

Cu cei puternici este greu

La amiciţie să „năzui”;

În timp ce aura le-o „răzui”,

Devin duşmani instantaneu!

 

[Camelia Ardelean]

:-)) Alex, era o buhă mai săracă, nu-şi permitea ditamai scorbura: "scorbureá, scorburéle, s.f. (reg.) scorbură mică." E cam lungă, într-adevăr, dar mi-a părut rău să ciuntesc povestea, curgea atât de frumos, că eram şi eu curioasă ce se întâmplă! :-) Îţi mulţumesc că ai avut răbdare s-o citeşti până la sfârşit şi mă bucur că ai rezonat cu ea! Cu drag,

[Camelia Ardelean]

:-)) Domnule da Coza, îmi pare rău că nu vă place strofa cu pricina, dar ce să fac, dacă acolo locuia pasărea?

E o fabulă (mai mult) pentru copii, ei nu prea înţeleg figurile de stil, de aceea am lăsat-o să curgă normal, folosind doar câţiva termeni mai neobişnuiţi, fiindcă puştilor le place să înveţe cuvinte noi. Desigur, se mai poate retuşa, pe ici, pe colo... Am "testat-o" pe câţiva nepoţei şi copii de-ai cunoscuţilor, s-au amuzat cu toţii. Mai am câteva poezii pentru copii, poate o să scot cândva, după ce se mai adună, un volumaş... Vă mulţumesc că v-aţi "copilărit" împreună cu mine, fie şi pentru câteva minute! :-) Drag,

[Sofia Sincă]

 Pentru cei mici, ar fi o poezie bună. Pentru o fabulă ar trebui schimbată, în mod serios. Prea multă acțiune pentru o concluzie atât de simplă și de... directă, neașteptată. Până la urmă bufnița este mult mai mică pe lângă un... iepuraș, prin urmare nu-l poate devora așa de repede, cât de iepuraș ar fi el, iepurele. Formularea fabulei se cere mai meditativă, ceva mai serioasă.

Oricum, am citit cu plăcere,

Sofi

[Mihaela Suciu]

„E... fânul într-un vârf de ac!” - o expresie nouă, am remarcat-o!

Că mi-eşti prieten, te conjur

Să nu pronunţi cuvântu-„aripă”

(Îl măsură, trăgând din pipă),

L-oi socoti, pe loc, sperjur! - E cu dedicație? :))

[bolache alexandru]

Eu în strofa a treia nu am o problemă decât cu scorburea... dar e problema mea! Aaah și faptul că e o fabulă matusalemică ar pute fi o problemă.

[Ion Lazăr da Coza]

s3 = catastrofă aeriană!

Versificație (prea) lejeră - chiar și în fabulă trebuie figuri de stil.

da Coza