Păstrez curcubeiele visate-mpreună
Și mă doare că cerul ar vrea să-l ating,
Două cuvinte, două stele, aproape de lună
Într-o singură lacrimă, aievea se sting.
Prin albe cearșafuri vântul se ascunde
Și trece un gând către noaptea de ieri,
În colț de fereastră, undeva pe oriunde
Se aude în taină, ecoul acestor tăceri.
Și numai cu tine pot schimba o minune,
Din cenusă renaște iubirea în seară ce vine,
Învată-mă să-ți dau doar o stea fără nume
Și du-mă în clipa ce de mult ne-aparține.
Floare cu floare, suflete pereche să fim,
Mai rămâi în odaie, cu cerul, cu mine,
Mângâie-mi sufletul când tresar și simțim
Cum doare suspinul când întreabă de tine.
Adaugă un comentariu
ecoul sublimat...
am citit cu plăcere, anna
Şi iarăşi tulburător de frumos.
da Coza
Ocean de iubire, de cânt şi vers sublim.
Mesagerul neobosit al versului clasic, trubadurul epitetelor fără egal.
Admiraţie, Sofy!
Un vers închinat celor care nu mai sunt şi care sfâşie sufletul oricui îl citeşte. Acesta e versul poetului Gh. Ungureanu. Toată admiraţia,
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE