florăreasa de pe țărm

[gina zaharia]

vapoarele nu au sufletul sfâșiat când părăsesc portul
e mult până ating zarea și toate promisiunile intră la apă
pescărușii își întind poveștile la uscat
pe punte nu e loc pentru umbre
să fie clar
aici oamenii și rechinii sunt frați de cruce
nu mai vorbesc despre steaua de mare care mi-a dăruit atâta cer
încât am căutat o busolă
să știu încotro mă duce vântul

asta am aflat dintr-o carte veche pe zi ce trece o recitesc
și o așez la loc
hai să nu ne mințim și să recunoaștem că oceanul-tată
nu are simțul umorului
zadarnic îi trecem prin fața ochilor fel de fel de eclipse
nu s-a lăsat înduplecat niciodată 
a început să mă sperie poate așa e privirea lui
dar aș vrea să se încrunte mai puțin 
mai ales când îi măsor gândurile cu pasul pescărușilor

ce tare a fost imaginea unei florărese care plângea pe țărm
după buchetul de tuberoze pe care tocmai îl aruncase
în urma lui
sigur ar fi jelit mai puțin dacă ar fi păstrat măcar o petală
așa a crezut că scapă de blestem
dar a venit mânie mare peste ea
și s-a făcut noapte în toate scoicile deodată
a doua zi era tot acolo
căpătase un colț de pâine de la un necunoscut
care n-a întrebat-o de unde vine nici ce zi este
oricum habar nu avea

să fi trecut peste un deceniu de când știu toate acestea
am mai șlefuit câte ceva adică i-am șters cu nuferi tălpile femeii 
(și aceștia din altă întâmplare)
i-am spus că nu toate creioanele desenează la fel
nu cred că m-a ascultat
mi-ar fi fost dragă dacă nu mi-ar fi întors spatele
ca și cum ar fi spus lasă că de la tine am învățat să înot 
și uite cât de mic e acum vaporul ăla
de la bordul căruia se transmite
timpul probabil

[Nikol MerBreM]

Mi-a fost dor, m-am scufundat în lumea ta și mi-a fost bine! Uneori când văd câte un tablou, mă joc inaginându-mi că aș intra în el. De câte ori îți citesc poeziile, fac la fel! Mulțumesc pentru atâtea lumi!

Drag,

Nikol

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Doamne, câtă imaginație! Și ce imagini...

[gina zaharia]

Da Coza, să-mi fi citit mama prea mult din poveștile ei? :)))

Drag, 

[Ion Lazăr da Coza]

stea-de-mare 

Sunt sigur că ești reincarnarea Șeherezadei.

da Coza

[Valeria Merca]

Admirație, Gina!

[gina zaharia]

Cine altcineva  putea să vegheze mai bine pe țărm decât o florăreasă care și-a aruncat florile ei de suflet, Sofi?! Păi pentru poezie cred că a făcut-o, altfel le-ar fi vândut măcar să nu mai aștepte și bucata aia de pâine! :))

Drag, 

[Sofia Sincă]

Nostalgie, regret, visuri destrămate sau luate de valurile vaporului... Libertatea imaginației aduce prozo-poemul sentimental, simbolist, al florăresei, și numai, al celor ce rămân pe țărm.

O minunăție de poem!

Sofi

[gina zaharia]

Mulțumesc, Ana! Bucuroasă de trecerea ta!

[Ana Cîmpeanu]

Fantezie din plin, metafore frumoase! Am citit cu plăcere!