niciun dumnezeu nu e deajuns niciunei certitudini
sau cum spun numai în gând ca nici eu sã nu mã aud
îndoiala este o parte a adevãrului
apoi adun între degete crucea
o împart trupului ca pe o dovadã a rãstignirii
cu durere şi iubire cu iubire şi durere
prin fiecare acceptare prin fiecare revoltã
dinspre ţãrânã spre focul stelelor icoane bãtute în fiecare gând
felul nostru de a construi adevãruri prin asumarea trãirilor
nu-i de mirare floarea nici sufletul care zboarã
sunt doar cãutãtorul esenţei crude a necunoaşterii atoateştiutoare
Adaugă un comentariu
va multumesc din inima!
Necunoaștere atoateștiutoare - frumos paradox.
da Coza
Medităm, medităm...
Reverenţă!
Căutăm întreaga viaţă certitudini, dar oare chiar le dorim? O meditaţie răsărită din frământările unui suflet sensibil.Am citit cu interes.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE