Ex nihilo (revizuită)
Singurătăți albastre, v-am așteptat demult...
Sub arsele aripi am vrut să vă ascund...
Orgoliu-al creaturii – înghite-mă și crește!
De colții tarantulei – de mine – mă ferește.
Din pace-mi rup povara – tot mie-mi sunt dator:
Pe drept iubesc făptura și nu pe Creator?
Neghioabă cutezanță, odată te oprește!
Pe creator, pe mine – de mine – mă ferște...
Micime fără vină – te stinge și-apoi mori!
Am spus privind la stele – de mii și mii de ori...
Singurătăți albastre, m-am ofilit de dor...
Și sub aripe arse, i-același surd mohor...
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de Chris pe Octombrie 5, 2021 la 7:41am
-
nici eu nu stiu cealalta varianta, dar aceasta suna bine...
-
Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Septembrie 22, 2021 la 8:48am
-
Nu rețin prima variantă, dar aici e bine. Simțire profundă, analiză dinamică, ardentă a trăirilor.
Prozodie bună.
Am citit și am apreciat,
Sofi
Despre
link-uri utile
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite mâine
donații
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
Activitatea Recentă
Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE