Delirium tremens

[Marcel Vişa]

în micul regat al deziluziilor 
urmăream liniștit mersul gândacilor de bucătărie 
de la frigider la chiuvetă și înapoi 
în borcanul de muștar o vrabie ciugulea firimituri de viață 
un înec superb în slow motion 
miriapode gigant se hrăneau din cadavrul breloc
agățat de tavan 
și moliile se transformau în splendide insecte înaripate 
asemănătoare fluturilor dar cu mai multe capete 
sunt rege într-un imperiu de faianță betoane și linoleum 
și e cald 
în baie s-a ars becul 
țevile au ruginit demult 
gâtlejul meu a ruginit de la setea 
de plecare 

dar nu mai am haine 
paltonul e casă de fluturi 
în pantofi doarme un șarpe 
și în tricoul meu zace o femeie necunoscută 
până la ziuă sper să evadez 
de mână cu ea 
pe treptele acelea care-i răsar din gură spre cer 
scări rulante 
fără alt mecanism decât tăcerea

[Marcel Vişa]

Va multumesc pentru lectura! incantat de fiecare semn in parte. O zi buna va doresc!

[Ion Lazăr da Coza]

Frumos ai tras cortina. Aplauze furtunoase! Te așteptă cu bisuri.

da Coza

[Mihaela Roxana Boboc]

Interesant poem! Cu excepția gândacilor ( mi s-a ridicat părul pe mine, urăsc gândacii), convingător ton și deși un pic macabru la început, optimismul poetului sparge spre final atmosfera dezolantă.

[Ana Ardeleanu]

"în tricoul meu zace o femeie necunoscută"

interesant

[Marcel Vişa]

domnule Ionel, ma bucur s-aud c-am nimerit titlul.

[Marcel Vişa]

mersi Mihaela

[Ionel Mony Constantin]

 Chiar că este aşa cum spui în titlu!